––> +

Un om bun - o inima care bate pentru o vale intreaga

      Ioan-Aurelian Cozma s-a nascut intr-o familie de oameni harnici, pe Valea Somesului in plina epoca de aur comunista. Pe vremea lui Ceausescu facea robineti la Armatura Zalau. Apoi dupa revolutie s-a intors acasa, la tara. Se trage dintr-un neam de zugravi care au vopsit case, dar si biserici. Tatal sau l-a invatat cum sa ridice o casa de la fundatie la acoperis. Asa, ca pe vremuri. Zice ca i-a prins bine in viata. L-am intalnit in expozitia Congresului Apimondia de la Kiev in Septembrie 2013, interesat de oportunitati de desfacere a produselor sale. Asa am ajuns sa intram in vorba si sa ne cunoastem mai bine.

              
      Ioane, ai spus la un moment dat ca romanul e construit genetic sa fie apicultor. Atunci de ce te-ai facut primar ? Apoi de ce te-ai lasat de primarie ?
      La un moment dat, cunoscind oamenii din sat si nevoile lor, m-am gandit ca ar fi bine sa ma implic in luarea deciziilor privind dezvoltarea comunei. Si uite asa, in 2000 am devenit consilier local, iar in 2002 viceprimar al comunei Rus. Ca viceprimar am avut ambitia sa fac curatenie in comuna. Am infiintat primul serviciu de salubrizare de pe Valea Somesului, intre Dej si Jibou. Tot din 2002 fac voluntariat in cadrul proiectelor derulate de Fundatia Heifer Romania care se ocupa cu sprijinul comunitatiilor sarace. Dupa ce m-am obisnuit cu problemele administratiei publice, mi-am dat seama ca pot face mai mult decat cei dinaintea mea. In 2004 am candidat ca primar si am fost ales. Ulterior am renuntat pentru ca mi-am dat seama ca pot mai mult decat atat. A fost o alegere simpla.                                                                                    
      Ai o lista impresionanta de realizari. De aceea imi permit sa depan cititorilor povestea ta. Totusi, care a fost cel mai greu lucru din mandatul tau de primar ?                                       
      Reconstituirea dreptului de proprietate pentru detinatorii de paduri. Pamantul in Ardeal este cu mult mai pretuit de oameni, decat in alte parti pe care am ajuns sa le cunosc. A trebuit sa studiem toate arhivele disponibile, pana cand am gasit dovezile necesare pentru o dreapta chibzuinta.  Dar am reusit sa impartim corect, asa incat la noi n-au prea apelat la judecati ulterior.                                                                                                                     
      De ce ai renuntat sa ramai fruntas in satul tau, cu o viata mai tihnita?                                                                                   
      Din doua motive. Intai, am realizat ca se poate mai mult. Si al doilea, pentru albine. O localitate ca cea in care am fost primar, Comuna Rus, poate sa traiasca mai bine daca intra intr-o cooperare cu satele invecinate. Localitatile din Romania de azi sunt pe vatra unor vechi sate. Acestea au fost amplasate in locuri optim alese, pentru ca oamenii sa-si poata duce viata. Comunitatile invecinate au resurse din apropiere de exploatat in comun si folosesc aceeasi infrastructura. Devine deci fireasca intelegerea faptului ca localitatile vecine nu trebuie sa rivalizeze pentru resurse dirijate de autoritatea centrala si sa intre in jocul celor care dezbina pentru a stapani. Dimpotriva, mai intelept este sa se coalizeze pe plan local, pentru a se impune fata de cei de la judet si Bucuresti. Prefectii si parlamentarii se schimba des. Vecinii mai rar...
      Cate primarii si consilii locale cuprinde asociatia pe care ai infiintat-o ?
      Asociatia de Dezvoltare Intercomunitara Valea Somesului este o organizatie non-guvernamentala locala, care si-a inceput activitatea in anul 2007 si initial a fost compusa din noua primarii sau consilii locale situate in Judetul Salaj. Azi sunt 11 autoritati locale in calitate de membrii. Misiunea este simpla, aceea de a realiza coeziunea vietii socio-economice a regiunii, spre a creste bunastarea. Ceea ce isi doresc de fapt toti oamenii, dar nu stiu cum sa traduca in realitate dorintele lor prin hatisul legislativ si birocratie. Am avut o dorinta ca Valea Somesului sa redevina o tara a laptelui si mierii.
      Infiintarea, dotarea si elaborarea strategiilor de dezvoltare a comunelor si a asociatiei au fost finantate prin primul meu proiect PHARE castigat. Pana acum am derulat mai multe proiecte care au urmarit dezvoltarea rurala si infiintarea unui parteneriat public-privat pentru dezvoltarea Vaii Somesului. Practic din August 2008 si pana in 2013 am depus 10 proiecte de dezvoltare si sociale si am castigat si implementat trei, in valoare de 6,5 milioane de euro. Unul a realizat o alimentare cu apa si canalizare in doua comune, un after school, modernizarea unui camin cultural. Altul - asfaltarea a doua drumuri comunale si dotarea asociatiei cu utilaje pentru intretinerea drumurilor si spatiilor verzi si dezapezire. Al treilea proiect, privind infiintarea unui parteneriat public privat GAL (grup de actiune locala) pe Valea Somesului, a atras 2,85 milioane de euro. Derulasem si un proiect pilot cu albine, apoi prinzind incredere am demarat unul mai mare, numit “Miere si Salcam pe aceeasi arie”, care isi propune si crearea propriului habitat. Un lucru fundamental pentru o dezvoltare durabila.
      Cu albinele cum a fost - oamenii s-au aratat receptivi la ideea ta ?
      In anul 2008 cu ajutorul Fundatiei Heifer Romania am obtinut finantarea pentru primul proiect pilot cu albine “Productia de miere pentru comunitatile sarace din centrul Transilvaniei'' - finantator Elevages sans Frontieres din Franta. Era primul proiect social de acest fel din zona noastra. Mai derulasem doua proiecte impreuna cu aceasta fundatie care isi propune nu doar sa asiste social o comunitate, ci mai ales sa o ajute sa invete cum se poate descurca singura. Desigur este necesar si un sprijin material initial, dar care devine o obligatie morala pentru  oameni, sa-si ajute la randul lor confratii. Dupa cum se spune, dar din dar se face rai. Rezultatele au fost neasteptat de bune. in primul rand am realizat o comunitate unita de apicultori. Prin proiect s-au cumparat materialele necesare construirii stupilor, iar beneficiarii impreuna au debitat scandura, i-au montat si vopsit.

             

                             Foto: Cursanti la practica
      Am organizat primele cursuri de crescatori de albine, cu teorie si practica. Mai ales practica cu fiecare beneficiar in stupina mea. Dupa primul an am avut surpriza ca toti au transmis darul mai departe altor beneficiari stabiliti de fundatie. Si uite asa a inceput prima experienta sociala prin munca in zona noastra si poate prima din Ardeal, daca nu chiar si din tara. Conjunctura favorabila cu an apicol bun si masurile de sprijinire a fermelor de subzistenta au dus la rezultate nebanuite. inmultirea foarte buna a albinelor si incurajarea beneficiarilor cu potential sa depuna cereri de finantare, au transformat 25 de beneficiari initiali, in 15 intreprinzatori care au devenit persoane fizice autorizate. Si uite cum din familii care solicitau ajutor social de la primarie, printr-un mic sprijin au devenit in doi ani oameni pe picioarele lor, platitori de impozite pentru stat...     
      Cum se impaca activitatea civica pe care o desfasori cu stuparitul ?
      Sunt foarte putini stupari profesionisti in tara la noi. Destui oameni traiesc doar din albinarit, dar cei mai multi nu ating un grad de ocupare a timpului lor in asa fel incat sa spuna ca nu au timp si pentru altceva. Acesta este unul din avantajele albinaritului: ai timp si pentru tine, familie si alte activitati.
      Ce ti-a insuflat ideea sa inveti oamenii sa se apuce de albinarit ?                        
      Cunosc aceasta ocupatie din familie. Ca atare, ideea mi-a venit dintr-o experienta reala. Cresterea albinelor se potriveste pentru familii cu resurse limitate. Adesea incepe ca o pasiune, dar curand poate fi transformata intr-o afacere. Aduce venituri imediate; in plus se inlocuieste zaharul din dieta familiei, adica produce o economie in dublu sens, care genereaza si sanatate. Un alt avantaj major al apiculturii este ca mierea si celelalte produse apicole sunt mai usor de impachetat, depozitat si vandut. Lucru care nu poate fi neglijat pentru un om de la tara.
      In zona noastra de cele mai multe ori gospodariile sunt mici ca intindere. Munca este facuta manual sau cu ajutorul cailor, bivolilor si vacilor. Datorita ratei mari a somajului si a sistemului agricol neproductiv, familiile se confrunta cu saracia. Majoritatea beneficiarilor proiectului au familii cu multi copii, carora nu le pot oferi suficienta hrana... Pe viitor multi dintre somerii zonei vor fi capabili sa se implice in cresterea albinelor, o activitate care poate fi desfasurata atat de tineri, cat si de femei si batrani. Pe de alta parte, apicultura presupune o multime de cunostinte, iar cunostintele aceastea ofera o valoare in plus beneficiarilor...                                                                                                              
      Te rog sa ne explici ce ai reusit sa faci in acest sens, ca sa-i incurajam si pe altii sa caute sa obtina bogatia acestui pamant prin mijloace proprii. Cati apicultori si stupi ai gasit pe raza asociatiei pe care o conduci si cati apicultori sunt acum ? Cate familii de albine ati infiintat ?
      In 2008 aveam cam un apicultor pe comuna cu cate 10-30 familii de albine. Acum (2014) sint in medie 10 apicultori pe comuna si aproximativ 2.500 de stupi in arealul in care lucreaza asociatia noastra. Noul nostru proiect „Miere si Salcami” a asistat noua sate vecine din Nord-Vestul Romaniei anume: Babeni, Catcau, Gilgau, Ileanda, Lozna, Poiana Blenchii, Rus, Vad si Zalha, de pe valea Somesului. Grupul tinta a cuprins peste 17.000 de locuitori.

              

                             Foto: Lansarea proiectului din Galgau
      Aceasta regiune este una dintre cele mai sarace din Romania si are rata somajului foarte ridicata. Economia locala se bazeaza pe agricultura traditionala practicata la nivel de subzistenta. Comunitatile sunt afectate de fertilitatea scazuta a solului si inundatiile intrate in actualitate, care de cele mai multe ori distrug recolta pe suprafete insemnate. Dar mediul curat de-a lungul raului Somes, care este inconjurat de pajisti si dealuri impadurite, este propice dezvoltarii apiculturii. intreaga regiune face parte din Programul national de mediu - Arie protejata Situl Natura 2000.
      In primii doi ani de functionare, Heifer Romania a furnizat pentru 50 de familii de fermieri saraci cinci colonii de albine, lazi si echipamente mici. Alte 600 de familii sarace de fermieri au primit cate 250 de puieti de salcam, adica in total 150.000 de puieti. Oamenii au transmis si acest dar mai departe. Am ajuns in felul acesta ca in patru ani sa impadurim 30 de hectare de teren degradat. In ciuda vremii secetoase si a unor incendii de pasune care au afectat si plantatiile, procentul de prindere a fost destul de bun. Azi avem salcami de peste trei metri inaltime. Prin componenta de reimpadurire a proiectului, avantajele sunt numeroase. Copacii pastreaza umezeala de pe terenurile invecinate, reduc eroziunea solului si fixeaza azotul in sol. Salcamii vor genera nectar pentru albine si seminte pentru pasarile din fauna locala. Beneficiile sunt lesne de inteles: participantii la proiect isi vor spori veniturile prin vanzarea de miere si alte produse apicole. Isi sporesc calitatea vietii si sanatatea prin suplimentarea hranei cu miere, polen, propolis. Albinele contribuie la cresterea agro-productiei prin polenizare.

             

                             Foto:  In expozitie la Berlin, 2012
      Remarcabil e ca s-a redesteptat spiritul comunitar in zona. Am vazut primari si copii de scoala plantind impreuna puieti de salcam. Ca atare ne-am hotarat sa facem un pas indraznet si sa infiintam o Asociatie Agricola a Vaii Somesului, care sa uneasca interesele producatorilor pe o arie si mai larga, pentru a optimiza pretul si conditiile de vanzare. Cererea pe piata interna si externa este mare. Pot spune cu bucurie ca dupa cativa ani de munca, vedem cum renaste tara laptelui si mierii pe Valea Somesului.

            

                      Foto: Ora de apicultura la scoala din Rus
      Epilog: Romanii ar vrea sa traiasca demn, nu sa fie o masa de asistati social. Au nevoie sa li se ofere doar sansa sa se poata transforma din someri in producatori. Dezideratele si preocuparile fatarnice de re-integrare sociala care irosesc bani publici si europeni pe cursuri si pliante, nu ating nici pe departe nevoile oamenilor din zonele sarace. Insa agricultura si ocupatiile traditionale care au sustinut neamul romanesc prin istorie pana azi, pot face acest lucru. Cu o conditie: sa existe oameni de stat competenti in acest domeniu si onesti, care sa dispuna de un minim de mijloace, si care sa poata initia un impuls. Bine ar fi daca si alte autoritati locale si institutii ale statului, dupa specificul fiecarei localitati si zone, ar fi interesate sa puna in practica proiecte similare celor de pe Valea Somesului, unde a inceput sa curga mierea ...

                                             Au consemnat pentru Dvs.,
                                                           Cristina si Gabriel Aosan

Articol publicat in 2014 in Transilvania business, Gazeta de Maramures, Gazeta de Mures, www.activenews.ro, preluat de alte publicatii locale din Transilvania

(postat 25.10.2015)







In conformitate cu legislatia drepturilor de autor, daca nu aveti un acord scris din partea Melidava, puteti prelua maxim 500 caractere din articolul care va intereseaza, daca precizati sursa si inserati vizibil link-ul articolului.