––> +

Rosia Montana si nevoia spiritului civic

Discutie cu sociologul Gabriel Timoceanu

      La mijlocul studentiei in medicina am trait in spital insurectia populara din Decembrie `89. Apoi am participat ca orice tanar bucurestean inzestrat cu simt civic, la Fenomenul Piata Universitatii. Timpul a trecut, mi-am continuat studiile, m-am integrat in societate ca medic. Retin si rememorez cu mult interes, ori de cate ori am ocazia, toate intruziunile in social la care am fost martora. Democratia originala si linistea pe care ne-a adus-o. Ordinea facuta de IMGB si mineri, cu bata. Spiritualizarea frontierelor, gandirea pozitiva si sedintele de spalare a creierelor in grup. Toate aceste idei au venit cu un scop. Astazi romanii traiesc intr-o tara care si-a pierdut suveranitatea. Dar avem organizatii culturale pe criterii etnice ce se afla la guvernare de 20 de ani. Am introdus prezumptia de nevinovatie inainte de a afla cine a ucis in Decembrie `89, si inainte de a ne pedepsi tortionarii.  Averea unor miliardari, nascuti oameni de afaceri in noaptea democratiei noastre originale, se presupune “ab initio” a fi fost obtinuta pe cai legale. Pastori de peste ocean inca mai vin sa ne faca evanghelizarea pe stadioane.
      Intr-un alt plan, stim cu totii ca muntii nostri poarta aur si alte bogatii nepretuite, ce au fost ravnite si jefuite de straini din multe zari, de peste 2000 de ani. Cu trecerea vremii s-au adunat pe sub pamanturi si alte nestemate, care depasesc cu mult nivelul strict material. Ele au semnificatii profunde si conexiuni istorice si energetice cu stramosii nostri Daci si civilizatiile anterioare. Sunt deopotriva legaturi inalte, cu Divinul Universal. Un asemenea loc este cel de la Rosia Montana. Poate ca aceste averi de dincolo de aur, reprezinta o miza mai mare decat stralucirea metalului. Poate ca acaparatorii doresc sa le faca pierdute si pe acestea, in haul unei istorii pe care se straduiesc de mult sa o scrie altfel decat s-a petrecut in realitate, ca sa poata planui un viitor altfel decat e in Firea Omului.
Cand oare, de ce, si pe unde am pierdut simtul critic si spiritul civic care ar trebui sa ne garanteze supravietuirea ca neam, Domnule Timoceanu?
Nu cred ca este cazul de-a pune problema la modul apocaliptic. Suntem un popor tanar inca, doar un accident ne-ar putea scoate din istorie. Simtul critic si spiritul civic vizeaza o buna functionare ale mecanismelor democratice, adica o forma de organizare, pana la urma. Poporul roman a supravietuit de-a lungul vremii si altor forme de organizare, mai putin prietenoase. Vremi in care susamintitele simturi ori spirite aveau o cu totul alta conotatie. Iar daca trebuie sa numim un garant, nu vad altul decat Biserica Ortodoxa care chiar suntem.
Ce inseamna azi pentru un sociolog  Rosia Montana ?
Evident, aur. Fenomenul Rosia Montana se intinde pe o perioada de sase-sapte ani, timp in care am fost persuadati constant, fara sa pricepem de ce, sa spunem da, sa spunem nu, unei initiative a unor capitalisti despre care nu stiam nimic, dupa cum si despre Rosia Montana putini erau cei care mai stiau cate ceva. Ca sa se ajunga astazi la greve si miscari de strada. Probabil ca miza este mare, din moment ce s-au facut atat de intinse si migaloase eforturi. O eventuala cercetare ne-ar putea spune in ce masura profesionalele campanii au trecere la romani. De asemeni, am putea observa ca este pentru prima data in istoria postdecembrista cand manifestatiile n-au plecare cu iz electoral. Sunt forme de solidaritate cu o idee, ori cu semeni de-ai nostri. Ceea ce se numeste civism, adica spirit civic, cum ziceati dumneavoastra. Nu poate fi decat imbucurator acest fapt, mugur, ce vesteste primavara democratiei noastre.
Retin din orele de materialism stiintific, ca orice idee aplicabila in social are de fapt la baza un substrat material.  Pana in anii `92 sloganul la moda a fost:  “Noi nu ne vindem tara”. In opozitie cu taranistii lui Ratiu si liberalii lui Campeanu, care erau, nu-i asa, agenti ai unor interese straine. Ulterior guvernele care s-au perindat, constituite din fosti membri de partid cu raspundere in P.C.R., ne-au adus la cunostinta ca trebuie sa ne vindem tara, pentru ca statul nu este un bun proprietar... A fost o schimbare de optica fireasca in politica si economie, sau dictata ?
Tranzitia dinspre raiul socialismului, inspre ramane de vazut care rai, este iarasi o premiera. in istoria lumii nu sunt semnalate cercetari, studii, protocoale, modalitati de a face aceasta trecere. Deci, n-au fost dascali pertinenti care sa ne consilieze alesii, pentru ca nu putem pune la socoteala comisarii diferitelor fonduri ori banci, ce-si reprezentau firesc si fatis interesele institutiilor ai caror angajati erau. inauntru, singurele structuri functionale postdecembriste au ramas securitatea, armata, militia si, probabil, razlete cuiburi de activisti de partid comunist. Dupa o scurta perioada de incordari fratricide, securitatea a facut liniste. Au realizat ca, urmeaza ca puterea reala sa fie a celor ce au. Asa ca, s-au apucat sa-si repartizeze voiniceste Romania. Alesii nostri n-au facut decat sa legiuiasca, binecuvantand acest jaf. Procesul n-a fost lipsit de framantari si revolte. Au fost chelneri, fosti informatori, care vazandu-se ajunsi proprietari de birt, n-au mai raspuns la telefon tovarasului colonel, fosti brigadieri de CAP-eu care, de asemeni, au luat-o pe aratura la volanul tractorului cumparat la licitatie, deunazi. Toti acestia au trebuit adusi la ordine, ori calcati cu basculanta, ori prabusiti cu elicopterul ori ... Asta a luat timp si nervi. A tinut pe loc privatizarea si pe Iliescu la putere mai mult decat puteam duce. Dupa care a inceput treaba. Multi n-au putut gestiona fabricile si uzinele cu care s-au trezit, toasu colonel nu mai raspundea el la telefon, in ziua de leafa a oamenilor muncii, asa ca s-au vandut la fier vechi utilajele iar cladirile au fost inchiriate ori scoase la vanzare pe piata imobiliara. S-au simtit obligati sa vanda tara, pentru ca nu-i puteau plati lefurile.   
Ce intelege azi sociologul din sfasierea omului de stat Ponta, care in calitate de Prim Ministru sustine exploatarea de la Rosia Montana, iar in calitate de parlamentar o respinge ?
Sociologul se bucura de sfasiere. Daca mai e si roman, se bucura si mai tare, pentru ca pe noi ne bucura sfasierile care sunt mai sfasiate ca noi. Gasim rar si ne bucuram foarte. Din pacate, in cazul de fata, nu e nici o sfasiere. E o balbaiala, care macar ne vesteste ca nu traim intr-un stat monolit, ca nu suntem in dictatura. in fotbal se zice ca-ti dai cu stangul in dreptul. in politica, a nu fi incremenit, a fi viu, a schimba cand trebuie sa schimbi e temeritate sau, tot asa de bine, teama.
Cum credeti ca priveste poporul roman acest teatru politic ?
Teatrul este o institutie respectabila, la fel si circul, cu acrobati, dresori si clowni ce lacrimeaza. Ceea ce se petrece in politica democratica se numeste show. si asta nu numai la noi. Un show continu de campanie electorala. Dar poporul roman ridica usor privirea din bocanc, intelegand dupa douazeci si patru de ani ca e nevoie de societate civila in demersul democratic.
Suntem sortiti sa fim de-acum incolo doar spectatori, sau putem influenta prin votul si actiunile noastre soarta Rosiei Montane ?
Spectatori n-am fost nicicand. Noi l-am ales pe Iliescu si FSN-ul cu saptezeci la suta, noi am raspuns mecanic si imediat “Da” tuturor manipularilor gandite de studenti de anul intai, am reactionat infantil atata vreme, sunt semne ca ne trezim. Problema e cum vor reactiona decidentii la presiune. Vor avea limpezimea si curajul de-a legiui just si in interesul real si pe termen lung al tarii ?
In acord cu cunostinte dobandite in scoala pe care partidul si statul ne-au oferit-o, economia politica, predata tocmai de cei care ne guverneaza azi, ne-a invatat ca prima bogatie a oricarei natiuni este constituita din bogatiile solului si subsolului sau. S-a schimbat ceva intre timp ?
Intre timp nu s-a schimbat nimic, doar ca ne induceau in eroare. Ca doar nu suntem in plin banc, acela cu ce tara frumoasa si bogata, pacat ca-i locuita. Deci, ca la scoala: bogatia tarii noastre, Romania, o reprezinta romanul. Suntem bogati, suntem rupti in fund? Ramane de vazut.
Filozofia marxista care a facut “deliciul” noptilor a numerosi studenti, vorbea cu insistenta despre realitatea si invatamintele istoriei, de care trebuie sa se tina seama in orice actiune intreprinsa in viitor. Ori invatamintele istoriei recente ne spun prin chiar vocea clasei politice, ca privatizarea a fost un esec. Perseverenta in aceasta eroare are o justificare ?
Incerc sa inteleg deliciul noptilor cu Marx, pe care nu l-a citit nimeni. Din pacate, desi e irezistibil, dupa cum s-a dovedit, si ceva imi spune ca procesul continua, Marx nu ne ajuta in acest caz. Privatizarea s-a fost facuta. Securitatea e proprietara pe majoritatea bunurilor fostului CAP-eu general. Perseverenta in eroare e singura solutie. Nu ne ramane decat sa speram ca jumatate din ei vor invata sa gestioneze, devenind astfel capitalisti reali.
De cateva sute de ani, domnia in tarile romane se cumpara si se vinde sub o forma sau alta. Cu aur pentru sublimele porti, cu ploconeli pe la cancelariile straine. E vreo sansa ca aceasta stare de lucruri sa inceteze ?
Suntem o tara mica, doua trei mese, cum memorabil a spus domnul Dinica; trebuie sa ne facem si noi acceptati. Iar sforile politice au pana la urma mobil economic. Asa ca nu vor inceta incercarile de influenta straina in ceea ce priveste distributia conducatorilor nostri. Doua, trei mese, dar stam multi adunati in jurul lor. si, platitori.
Mijloacele media dau impresia ca spiritul critic e strict apanajul unor oameni special pregatiti. Aceiasi comentatori neobositi trateaza azi cazul unui copil ucis de caini, iar maine problema unei concesiuni de aur. in ce masura aceste talkshow-uri exprima un punct de vedere competent ?
Spiritul critic e apanajul oricui. A iesi in piata, a deveni lider de opinie presupune un cod deontologic pe care mijloacele media au datoria sa-l respecte, cenzurand, pana la urma, deosebind intre pertinenta si impertinenta. Sub dictatura audientei, din pacate, impertinenta, fiind (de ce?) mai savuroasa, castiga teren, amestecandu-se cu seriozitatea. Se genereaza un talmes balmes din care noi, privitorii beneficiari, trebuie sa alegem, sa plivim privind. in timp, un anume simt ne va face sa vedem de departe, de la o posta, buna opinie. tine doar de exercitiu si de rabdare.
Dupa articolul pe care l-am scris despre potentialul pericol al exploatarii gazelor de sist, am fost criticata de unii cititori pentru motivul ca nu am competenta necesara sa ma pronunt asupra unor chestiuni care sunt in afara pregatirii mele profesionale. Oarecum corect. Nu sunt inginer petrolist. Dar actiunile anterioare ale Statului Roman imi dau dreptul sa fiu mai mult decat sceptica in ceea ce priveste protectia intereselor omului de rand rezident in aria Rosiei Montane, si nu numai. Ori daca in situatii similare s-au petrecut impotriva cetatenilor americani, la ei acasa, fapte de injustitie si dezinteres vadit fata de viata si avutul lor, la ce sa ne asteptam noi, care suntem tratati ca si o tara coloniala ?
Presa, cu siguranta, nu are specialisti in toate domeniile abordate. Obligatia jurnalistului este de-a atrage atentia asupra oricaror fisuri ce-i par si apar in functionarea societatii. Chiar cu riscul unei alarme false. Tot jurnalistul trebuie sa gasesca specialistul, in barlogul sau, si sa-i faca publica opinia pertinenta. in ceea ce priveste Statul, jurnalistul invata in anul intai la scoala de caini de paza ai democratiei, ca trebuie sa adulmece cu atentie si cu rezerva, orice initiativa a acestuia.
Ceea ce am invocat este un “common sense”. O intelegere evidenta a realitatii. Credeti Domnule Timoceanu ca asupra acestui aspect, al proiectiei exploatarii de la Rosia Montana ar trebui sa vorbeasca doar specialistii in exploatare miniera ?
Despre cele publice, cred cu tarie ca suntem indrituiti toti sa ne exprimam. Chiar daca iese o harababura.
Cei care vor vota in Parlament pentru sau impotriva acestei exploatari au vreo competenta in ceea ce priveste exploatarile miniere in general ? Daca critica mea ar fi considerata lipsita de valoare, cum ar trebui apreciat si tratat votul unui avocat, absolvent de teologie, agronomie, sau electronica in legatura cu aceasta problema ?
Alesii nostri sunt trimisi in parlament sa voteze, sa ne exprime vointa. Se prezuma ca votam cu aceia ce sunt mai aproape de felul nostru de-a vedea lumea si tara. Ca noi aplaudam showuri electorale, e o alta discutie. Prin faptul ca-i alegem, ii inzestram cu competenta. Asa merge democratia. Pe de alta parte, cand se pune la vot legea prostitutiei, competentii ar fi pestii, curvele si clientii.
Ceausescu a fost gasit vinovat pentru subminarea economiei nationale. Actuala clasa politica se straduie sa vanda pe bucatele economia fostului stat socialist si dupa 20 de ani inca nu a epuizat subiectul. Credeti ca acesti oameni de stat vor fi si ei judecati vreodata ?
Dupa douazeci si patru de ani, media romaneasca descopera cu stupoare ca am avut tortionari. Nu-i simptomatic. Sunt intervale normale brucaniene. Deci, daca anilor cincizeci le-a venit randul la judecata azi, calculati si dumneavoastra cand ajungem cu jalbele din anii nouazeci. De judecat vor fi judecati, pentru ca traim intr-un stat european si democratic.

                                         A consemnat pentru Dvs
                                                            Dr. Cristina Aosan

(postat 05.02.2014)







In conformitate cu legislatia drepturilor de autor, daca nu aveti un acord scris din partea Melidava, puteti prelua maxim 500 caractere din articolul care va intereseaza, daca precizati sursa si inserati vizibil link-ul articolului.