––> +

Interviu cu Iulian Capsali

Candidatul familiei romanesti la europarlamentare
- interviu cu Iulian Capsali, un independent cu convingeri sanatoase -

Il cunosc pe Iulian Capsali din studentie, de pe vremea ligilor studentesti din perioada '90-'94. Peste ani am regasit un om cu aceeasi atitudine senina si luminoasa,  dublata de calm si hotarare, profund implicat social, care nu urmeaza vreun partid, ci face politica simpla a valorilor romanesti statornice.


Familia romaneasca traia pana la instalarea comunismului pe niste coordonate in acord cu traditiile neamului. Ce se mai pastreaza din aceste valori in viata sau in memoria cetateanului european din Romania ?
 I.C: Familia are radacini inca puternice in Romania, pentru ca suntem inca tara europeana cu cei mai multi oameni credinciosi, conform statisticilor. Eu am trait in casa cu bunicii mei in primii ani si asta a avut un rol important in formarea mea, pentru ca Tataia – bunicul meu patern – ma ducea cu el in vizitele pe care le facea, fiind un om extrem de dinamic. Asa am avut contact cu lumea interbelica, despre care pot spune ca avea o calitate greu de descoperit astazi. Multi dintre ei trecusera prin dificultatile bolsevismului, facand si puscarie, ca si bunicul de altfel. Mama s-a nascut intr-o familie cu 6 frati, fiind cea mai mica, iar de aici o multime de veri, unchi si matusi.
Mi-am petrecut o copilarie in care stateam pe sub mesele lungi si ne jucam piscand de picioare unchii si matusile care sedeau la mesele pline de bucate, in care toti comunicau, polemizau sau radeau de glumele care curgeau in cascada. Masa cu rudele era un intreg ritual, de la modul in care se asezau tacamurile si felurile de mancare, pana la dinamica discutiilor, in care batranii familiei aveau un rol esential. Familia ofera o intreaga gramatica sociala in care un copil creste si care-l structureaza, ii ofera modele. Aceste modele, datorita grabei cu care ne miscam in lume, incep sa dispara, pentru ca „nu mai avem timp”de vizite. Vorbim la mobil sau pe skype, dar nu mai avem acel contact nemijlocit de tehnologie, care sa dea tihna unei relatii profunde, chiar daca discutiile pot fi banale intr-o familie. Ne grabim spre nicaieri iar familia se resimte din cauza asta.
Constantin Noica exprima o neta distinctie intre o persoana cu toata complexitatea fiintei sale considerata un ins, si un “individ” pozitionat la antipod. Crezi ca astazi spatiul european ne lasa vreo sansa de a ne pastra indentitatea?
I.C: Grija oricarei tiranii este aceea de a desfiinta identitatea persoanei, pentru ca personalismul decurge din modul in care ortodoxia, de la Hristos prin Sfintii Parinti si pana astazi curge prin Biserica.
Daca in comunism omul era masificat intr-un „colectiv” inform, astazi s-a ajuns ca omul sa se piarda in propria sa individualitate autista, transformata in individualism, in care relatiile intre oameni sunt pulverizate prin media si conditionarile date de publicitate. Individul este un produs al publicitatii care il indeamna sa consume fara sens, intr-un hedonism lipsit de limite. Publicitatea se bazeaza in special pe stimulii sexuali, de aceea locuim intr-o hipersexualizare sociala fara precedent, cu ultima ei consecinta pornografia. Televiziunea si internetul tin loc astazi de prieteni, de familie, de carte, de spectacol s.a.m.d.
Daca ar fi sa discutam de cazul tarii noastre, cred ca singurul reper care ar putea sa ne structureze ar fi Hristos. De aceea noua utopie mondiala care a inlocuit comunismul, globalismul, are in El acelasi adversar pe care l-au avut si comunistii.
Daca inainte ateismul era propagat dur, uneori pana la masuri punitive cu consecinte letale, acum Biserica este atacata prin mass-media mai ales, care a devenit Coloana a V-a a secularismului, impreuna cu organizatii stipendiate in mod special, care servesc acestei cauze. Tot ansamblul creat are rolul de a-l departa pe om de Dumnezeu. Un om care are acest reper absolut, este dificil de a fi destructurat si transformat in pasta moale, care poate fi turnata peste toate ingineriile sociale de azi si din zorii modernitatii, zori care au stralucit pentru prima data ca proiect politic in lama ghilotinei Revolutiei Franceze din 1789.
In perioada din urma, valorile traditionale au suferit denaturari. Este acesta un mers firesc inainte ? Aceste schimbari sunt un tribut inerent “evolutiei sociale” ?
I.C: Ideea de „evolutie”este marota modernitatii si a pornit din dorinta omului de a se baza pe el insusi, fara sa se raporteze la acea „verticala” pe care ti-o da credinta. in timpul Revolutiei Franceze, de care aminteam adineauri, o cunoscuta prostituata a epocii a fost pusa pe un tron intr-o catedrala si investita ca zeita a Ratiunii. Aceasta ”zeitate”, ca si citatul din intelectualul revolutionar Diderot, “Omul nu va fi liber pana cand ultimul rege va fi spanzurat cu intestinele ultimului preot.” – au dus pana la urma la imensa tiranie a secolului trecut in care doua utopii criminale – nazismul/fascismul si comunismul - au facut sute de milioane de victime. Hitler, ca si Lenin sau Stalin, au dispretuit Biserica in egala masura. Astazi acest dispret se propaga zi de zi prin tabloide si prin sticla televizoarelor in care falsi „lideri de opinie”, aceiasi mereu, isi duc micul lor razboi cu Hristos si Biserica Sa.
Avem parte de o evolutie, intr-adevar, dar una a numarului de morti si a rafinamentului terorii. Tehnologia este adaptata acum pentru controlul vietii private si a pulverizarii omenescului din noi. Astazi nu mai esti fortat sa apostaziezi, ci esti lasat sa o faci, prin persuasiune, tu insuti.   
Ce tendinte se manifesta pe plan european si international in raport cu familia ?
I.C: In Parlamentul European, cel care da directivele in politicile UE pe problema familiei, tendinta este catastrofala, si o spun fara sa exagerez. Presiunile facute in favoarea „familiei” homosexuale si a identitatii de gen sunt teribile. Cea mai recenta initiativa in acest sens este Raportul Lunacek, care porneste de la premisa halucinanta ca toti copiii sunt conditionati cultural si social ca sa fie fete sau baieti, ei nascandu-se de fapt incerti sexual. Acest raport, care da directia de viitor in privinta familiei in tarile membre UE, isi propune sa impuna tarilor membre o conduita obligatorie in ceea ce priveste educatia copiilor in gradinite (educatie „transgender”), instituirea familiei homosexuale si acordarea drepturilor de adoptie, fertilizare in vitro si mama-surogat cuplurilor de acelasi sex. Astfel tarile membre vor trebui sa-si adapteze legislatia in functie de aceasta directie absolut aberanta si sa accepte standardele duble: acordarea libertatii de exprimare si manifestare nelimitata pentru comunitatea homosexuala si restrangerea libertatii de exprimare si manifestare a celor care adopta o morala crestina sau, pur si simplu, o morala conform firii umane.
Cu adevarat ingrijorator este faptul ca europarlamentari romani au votat pentru acest raport care anunta o tiranie a Statului in chestiunea cresterii si educarii copiilor si a demantelarii Familiei normale. Nu traditionale, ci NORMALE. Pe bazele acestui raport se poate impune viitorul in cheie orwelliana.
Ce perspective ar avea societatea romaneasca in acest context diferit de cadrele culturale ale spatiului nostru ?
I.C: Societatea romaneasca trebuie sa se apere, daca vrea sa supravietuiasca. Distrugerea familiei firesti ar insemna si aneantizarea societatii. Toata acea gramatica sociala de care vorbeam va face implozie, sub presiunea unor nelegiuiti care vor sa impuna cu forta un tip de educatie care sa permita pseudo-familiei homosexuale sa fiinteze. Normalitatea va fi aruncata afara pe poarta cetatii. Daca noi, cei care nu vom accepta niciodata ca asemenea scenariu sa fie pus in practica si sa ne crestem copiii in afara societatii, nu vom reactiona, ne vom face vinovati in fata urmasilor nostri.
Revenind intre granitele noastre, metropola -in special cea moderna- are repere diferite de cele ale satului. Valorile familiei traditionale se pot impaca cu acestea  ?
I.C: Eu cred ca orasul si satul, la aceasta ora, au aceeasi vulnerabilitate in fata presiunii seculariste si globaliste, pentru ca televiziunea patrunde si in sate, ca si internetul. Sa fiu sincer, vad mult mai multi copii care se impartasesc in timpul Sf. Liturghii in bisericile din orase, decat la sat. Nu se poate generaliza, dar exista aceasta tendinta. in plus, se observa ca ceva este lovit in structura, in fiinta omului de la tara, dupa modul in care cei care si-au facut o stare muncind in afara tarii isi construiesc casele: lipsite de orice proportii, betonate de la fundatie la acoperis, vopsite in culori stridente uneori. Pe perete stau agatate cele mai mari televizoare din magazine. Pare ca ne-am pierdut rostul si masura.
Nu trebuie sa ne mire, pentru ca asupra taranului s-au facut cele mai mari presiuni de catre regimul comunist, care i-a luat pamantul si a vrut sa-l stramute la bloc, iar aceste presiuni au continuat ulterior, prin tinerea sa in saracie. taranul a fost obligat sa plece in afara, sa munceasca. Asta a dus la drame teribile in familii si sunt atatea cazuri de copiii care s-au sinucis de dorul parintilor.
Niciun partid ajuns la putere in Romania nu a gestionat situatia taranului roman, vazut azi, ca si ieri, ca o frana in calea „progresului” societatii. Globalismul, in care intra si industrializarea masiva a agriculturii prin firmele multinationale, are acelasi raport cu taranul si traditia, ca si comunistii. Adica, il doresc disparut din istorie.
Familia ta seamana mult cu una traditionala, desi traiesti in capitala tarii. Cum reusesti sa impletesti traditia cu modernul ?
I.C: Nu mi-am propus ceva anume. Imi cresc cei noua copii intr-un apartament de bloc, avand in minte si in suflet doar gandul ca trebuie sa-i dau acestei lumi cu un bagaj care sa-i duca spre mantuire. Ciclul intern al familiei noastre este dat de Sf. Liturghie si de Praznice, sarbatorile bisericesti. Faptul ca inca mai canta vechi colinde pe care multi le-au uitat, tine de comunitatea bisericii unde mergem in care cantaretul de strana are talentul de a-i invata. Daca de Craciun serbezi Nasterea Mantuitorului si nu Mosul grasut care rade si te imbie la cumparat jucarii, iar de Sf. Pasti te bucuri de invierea Domnului, nu de un iepuras care aduce oua colorate, copilul se va raporta la sacralitate, ca sa vorbesc in termeni culturali, nu la poleiala unei ”sarbatori” consumiste. Asta ii da lui o anumita asezare in viata.


Pe langa bucuria de a fi tata a 9 copii, sunt multe dificultati zilnice. Cum reusesti sa te descurci ?  Iti faci timp sa mergi cu ei in parc ?
I.C: Nu mi-am pus niciodata problema, cel putin in ultima vreme, ce o sa se intample maine. Ii las Domnului aceasta preocupare. Sigur ca exista si acum momente de cumpana, avem probleme care par insurmontabile, dar ceva se intampla si reusim sa trecem cu bine peste. O familie cu multi copii nu poate decat sa-si puna nadejdea in Dumnezeu. Altfel nu poate supravietui. Simt permanent grija lui Dumnezeu si a Maicii Sale.
Incercam, dupa puteri, sa-i ducem si in parc. Cand ai copii mai multi insa, cei mari mai au grija celor mici, iar chiar si pe cei mici i-am invatat sa se descurce, dupa puteri, singuri. Este important sa le insuflam incredere de la varste fragede. Iar, mai apoi, sa incercam sa le cream propriul lor discernamant. Copiii nu pot creste intr-un glob de sticla.
M-am nascut in Bucuresti si am trait in aglomeratia lui pana la 27 de ani, dar de 16 de ani sunt la tara. Satul romanesc pe care il stiam din lecturi e schimbat. Traditiile orale dispar prin moartea biologica a celor ce le transmiteau, scoala nu mai are legatura cu fiinta neamului, mass-media se rezuma la a difuza sec informatii. Ce sanse are intr-un asemenea cadru un tanar care se naste azi, sa se identifice ca roman, peste 20 de ani ?
I.C: Este greu, dar este rolul nostru, al parintilor, ca sa-i invatam ceea ce sunt. Familia si Biserica pot inca insufla valorile tarii, pe care se poate cladi ceva. De asta sunt si cele mai lovite.
Pentru ca scoala, din pacate, a abdicat de la valorile nationale, iar invatamantul este pus mai degraba sa problematizeze intr-o dilema continua spiritul national. Mass-media are rolul, mai degraba, de a spala si ultimele ramasite de identitate nationala. Rar mai auzi la radio un cantec popular. Nu mai vorbim de mediul academic de astazi, in care istoria a devenit un poligon al „demitizarii” istoriei, facute mai ales dupa ureche, diletant, si in mod cert ideologic.
Ai facut Academia de Arte si te-ai implicat civic si social inca din facultate. Ai devenit regizor de film documentar si jurnalist. Care au fost traseul si nazuintele acestui parcurs ? Unde sunt radacinile ?
I.C: Radacinile stau infipte in sangele celor care au cazut strigind : „Vom muri si vom fi liberi!”, in jertfa, deseori muceniceasca, a marilor oameni care s-au petrecut prin temnitele comuniste – Sfintii inchisorilor.
De fapt implicarea mea, dupa data de 21 Decembrie, cand am iesit si eu in strada, a inceput dupa ce FSN a anuntat ca se transforma in partid politic, desi avea toate parghiile statului in mana. A urmat acel puseu de demnitate care s-a chemat Piata Universitatii, de care ma leaga un spirit inca nedomolit de varsta, apoi Liga Studentilor din Academia de Arta, pe care am facut-o impreuna cu cativa colegi si de care ma leaga apoi amintiri frumoase, toata acea prietenie care ne lega – pentru ca si noi acolo ne-am si cunoscut, de altfel- si sentimentul ca participam la renasterea unei tari dupa zeci de ani de opresiune.
Au fost si dezamagiri, din afara sau din interiorul miscarii studentesti, din randul intelectualilor si a celor care ar fi trebuit sa schimbe acea societate, pentru ca politic Romania a tinut-o intr-un esec continuu. Care a dus, din pacate, la acesta sastisire de orice tine de politica astazi, dupa ce absolut toate variantele au fost incercate. Observam o concurenta acerba a clasei politice (desi „politicianiste” ar fi mai corect spus) in a demonta orice entuziasm national, in a submina orice idee care ar putea sa produca solidaritate. Oligarhia politica este rupta de nevoile reale ale poporului.
Acum ti-ai luat curajul sa sustii aceste valori launtrice si inalienabile oricarui neam, in forul transnational european. Candidezi ca independent, dar sustinut de mai multe asociatii ce valorizeaza aceleasi principii. Cum s-a nascut aceasta initiativa si ce iti propui ?
I.C: Candidez la initiativa mai multor organizatii care au vazut necesitatea de a avea un om care sa afirme si apere, dupa puteri, Familia in Parlamentul European. Tocmai pentru ca multi dintre cei care au ajuns acolo au uitat complet faptul ca au fost trimisi de un neam crestin si care simtea nevoia de a fi reprezentat, ducind mai curand o politica impotriva intereselor familiei, a suveranitatii nationale si a altor elemente definitorii, care dau conturul acestui neam.
Personal, ma simt responsabil de viitorul copiilor mei inlauntrul acestei tari. Imi doresc mult ca tinerii romani sa poata sa aiba un viitor la ei in tara. Esential mi se pare ca familiile sa-si poata educa si creste copiii in acord cu propriile lor traditii si credinte. Libertatea este darul cel mai de pret dat noua de Dumnezeu si nu trebuie sa lasam pe nimeni sa il nesocoteasca. Acesta este mandatul meu si nu-i deloc unul usor. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu si al Sfintilor Brancoveni, de la martiriul carora comemoram 300 de ani, sper sa-l implinesc.

Epilog: M-a bucurat foarte mult curajul acestui om sa-l vad pornind la o infruntare europeana. O mare problema o constituie numarul de 100.000 de semnaturi ce trebuie adunate pentru candidatura sa, pana la 17 Martie. Dar in cursul ultimului an, romanii au dat semne viguroase ca se ridica din amorteala in care ii scufunda grijile permanente furnizate de o guvernare stramba. Daca reusim acest lucru, sa trimitem in forul european un om neafiliat politicianismului antinational, ne dovedim si noua, si tuturor, ca romanii pot gasi alternative. Ne desteptam, ori ba ?
                                                                A intrebat pentru Dvs.,
                                                                                Dr. Cristina Aosan
Foto: Dragos Lumpan
Informatii despre Iulian Capsali, tabelul pentru semnaturi si ghidul semnatarului se gasesc in site-ul http://iuliancapsali.ro. Contact telefonic secretariat 0720-190.081.

(remis spre publicare catre Formula As, Zi de zi, Gazeta de Maramures)

(postat 06.03.2014)







In conformitate cu legislatia drepturilor de autor, daca nu aveti un acord scris din partea Melidava, puteti prelua maxim 500 caractere din articolul care va intereseaza, daca precizati sursa si inserati vizibil link-ul articolului.