––> +

Interviu cu Dr. Theodore Cherbuliez

Interviu cu Dr. Theodore Cherbuliez,

Presedintele Comisiei de Apiterapie a Apimondia

 

Nascut in 1927 in Elvetia, Dr. Theodore Emile Arnold Cherbuliez traieste de 50 de ani in America, fara sa fi devenit cetatean american. Si-a pastrat cetatenia tarii de origine, avind doar carte verde de rezidenta in SUA. Pentru noi este un intelept al medicinei naturiste, pe care il respectam si il iubim.

                         

Stim ca fiind Presedinte al Comisiei de Apiterapie a Apimondia din 1997, ati desfasurat o prodigioasa activitate in Cuba, finalizata cu oficializarea de catre Guvern a unor tratamente naturiste. Ne puteti povesti cate ceva despre aceasta ?

In anul 1997, dupa ce devenisem Presedinte al Comisiei, l-am cunoscut la o conferinta de Apiterapie din Europa pe Adolfo Piñeiro-Perez, care era responsabil pentru apicultura in Cuba. A fost un lucru deosebit si norocos sa ne intalnim acolo, pentru ca in acea vreme, foarte putine persoane primeau permisiunea de a iesi din Cuba. Pe atunci inca nu se vorbea despre apiterapie la ei, dar am inteles din discutiile cu Adolfo ca era un loc unde am fi avut libertatea de a organiza ceva in domeniu. L-am invitat sa faca parte din Comisia de Apiterapie a Apimodia apoi am inceput impreuna lucrarea de acolo.

Cetatenilor americani le era interzis accesul in Cuba, din cauza relatiilor delicate dintre cele doua tari. Ca sa patrund faceam o jonglerie: de fiecare data porneam de acasa spre o alta tara, apoi de acolo plecam catre Cuba. Am facut in total 20 de calatorii pe parcursul a 7 ani. Am lucrat in echipa cu mai multi doctori din afara Cubei. Am adus si un chirurg din Italia pentru interventia chirurgicala necesara unui pacient. Cel mai mult am lucrat impreuna cu Vice-presedintele Comisiei de Apiterapie, Roch Domerego din Belgia, care a facut 70 de calatorii in Cuba pe durata celor 7 ani.

Am lucrat in spitale unde ne-am ocupat de tratarea cu proparomiel (n.a.: prop-aro-miel este un amestec din anumite sortimente de miere, propolis si uleiuri esentiale) a celor mai grave infectii cronice nozocomiale, unele vechi de mai multi ani, in special din sfera ortopedica. Acestea devenisera poli-rezistente la antibiotice, faceau recidive frecvente sau nu mai raspundeau deloc terapiei, iar unii pacienti asteptau amputatia membrelor bolnave, caci nu mai erau alte sanse. Noi am tratat peste 250 de bolnavi, din care 84% au fost vindecati, fara recidive.

O alta problema careia ne-am adresat in Cuba a fost cea a infectiilor respiratorii, frecvente mai cu seama in anumite zone unde umiditatea atmosferica este ridicata. Se cheltuiau sume mari pentru tratamentele conventionale cu antibiotice, fara sa poata fi stapanita situatia. Noi ne-am gandit sa facem un studiu intr-o zona izolata, spre a fi siguri ca pacientii vor urma doar indicatiile noastre terapeutice. Am ales Terazzas, care corespundea tuturor criteriilor. Acolo am administrat proparomiel atat curativ cat si profilactic. Rezultatele au fost ca s-au vindecat 87,7% din cei bolnavi, fara recidive, iar profilaxia a condus la minimizarea imbolnavirilor.

Ca urmare a acestor rezultate, Cuba a recunoscut oficial drept tratament metoda aplicata de noi, apoi a exportat-o si in alte tari, de exemplu Venezuela, unde de asemenea a fost recunoscuta oficial.

Daca Guvernul din Cuba a recunoscut oficial metoda api-aromo-terapica drept tratament, inseamna ca doar permitea medicilor sa il prescrie, sau ii si incuraja in acest sens ?

In Cuba ori esti acceptat, ori esti afara. Daca se accepta ceva, aceasta inseamna ca statul plateste tot. Adica acest tratament prin api-aromo-terapie este platit 100% de catre stat in cabinete, policlinici si spitale.

In 2005 Cuba a recunoscut ca medicatie un proparomiel cu actiuni specifice contra herpesului, iar in 2006 un altul cu efecte antiinfectioase generale. Apoi s-au mai facut studii clinice pentru un proparomiel destinat infectiilor bronho-respiratorii si pentru altul destinat cicatrizarii.

Statul cubanez a sustinut si cheltuielile Dvs personale facute acolo ?

Aceasta nu. Ne-am platit singuri calatoriile si sederea in Cuba. Singura facilitate a fost ca Adolfo a reusit sa ne puna la dispozitie o masina. Dar bucuria si multumirea noastra era ca am gasit locul unde puteam sa facem acele lucruri, iar in consecinta apiterapia a fost recunoscuta oficial la nivel guvernamental si introdusa in programele nationale de sanatate.

Ati facut un calcul al diferentei de pret intre terapia aplicata de Dvs si cea conventinala cu antibiotice ?

Desigur. Pentru 50 de pacienti cu infectii cronice nosocomiale, tratamentul pe durata unui an costa 15.600 $ daca se facea cu propoaromiel, fata de 1.057.800 $ daca se facea cu antibiotice.

Ati incercat sa raspanditi si cunoasterea apiterapiei in Cuba ?

Comisia de Apiterapie a Apimondia are un program ambitios de promovare a invatarii apiterapiei. In Cuba am organizat mai multe cursuri, unele de cate 3-4 zile. Aveam cate 300-400 de participanti.

Unde v-ati facut studiile medicale ?

Am absolvit Facultatea de Medicina la Geneva, apoi dupa 1,5 an de medicina generala si chirurgie am facut rezidentiatul in psihiatrie 2 ani la Basel. Doream sa ma specializez in psihanaliza, lucru posibil in 4 orase din Europa. Dar in nici unul dintre ele nu as fi fost platit ca medic in timpul specializarii, iar familia nu ma putea sustine. Asa incat la 32 de ani am plecat in America unde gasisem ca pot studia psihanaliza fiind si platit in acest timp. In final am obtinut certificarea in psihanaliza pentru copii, adololescenti si adulti.

Aveti o amintire deosebita din acea perioada ?

Pe cand lucram in SUA spre a echivala diploma din Geneva, am avut o experienta exceptionala la obstetrica, unde m-am simtit fascinat. M-am gandit sa folosesc hipnoza pentru producerea nasterii fara administrare de medicamente antialgice. Ceea ce le spuneam femeilor era: "Vei simti, dar nu te va deranja". Personalul medical era uimit de foarte buna conditie a nou-nascutilor.

Cum ati ajuns sa practicati apiterapia ?

Am inceput cu albinele, apoi a venit api-terapia. Cautam de fapt un model pentru psihiatrie. Am inceput cu 2 stupi, iar in cel mai bun an am facut o tona de miere.

Dupa 3-4 ani de la primii stupi am participat la o conferinta despre terapia cu venin de albine, pe care a tinut-o Charles Mraz la New York. Aceasta m-a intrigat si m-a urmarit. Apoi am inceput sa practic terapia cu venin de albine si m-am imprietenit cu Charles Mraz.

Spuneati ca demult, fiind in cautarea unui model pentru psihiatrie, ati ales albinele. Care a fost motivul acestei alegeri si in ce fel ati conectat modelul albinelor cu problemele pacientilor ?

Am fost pus in dificultate de experienta ca in relatiile profesionale, asa cum le-am cultivat eu, una care era benefica pentru amandoua partile, a atins o forma particulara de intimitate si schimb, apoi a ajuns la o masurata distanta emotionala si fizica, pentru a fi destinata sa se incheie. Atunci am cautat un model, iar Apicultura mi-a venit in gand, sub forma unei relatii apropiate intre mine si stup, in care beneficiul este resimtit de amandoi, stupul si eu. Cand eram impreuna cu albinele eram mutual dependenti unii de ceilalti. Aceasta se petrecea in urma cu 40 de ani.

Doar mult mai tarziu am inteles ca alegerea stupului a fost de fapt predeterminata. Ca adolescent obisnuiam sa petrec vara multe saptamani din vacanta in Alpi, unde eram ajutorul unui taran batran care avea albine. Pe atunci nu aveam o afinitate particulara pentru acele insecte, iar ceea ce conta era relatia cu batranul.

Cum se poate observa, interesul meu in raport cu modelul albinelor, e orientat nu atat asupra problemelor pacientului, cat asupra pacientului in sine.

Cum utilizati produsele albinelor pentru propriul folos ?

Micul meu dejun de acasa este constituit cam de 20 de ani din polen dizolvat, impreuna cu un indulcitor (miere), propolis si laptisor de matca. In ultimii 6 ani am luat cam 4 grame de laptisor si 5 grame de propolis pe zi. Cand fac efort fizic sau mental adaug o mixtura de plante cu miere.

               

Ati participat la nasterea societatii Americane de Apiterapie ?

In 1978 a aparut o societate sub numele de North American Apiotherapy Society. Dar aceasta a disparut, iar in 1989, a fost reactivata de Dr. Christopher M. Kim, un discipol al lui Charles Mraz, sub numele actual de American Apitherapy Society. Acesta a devenit Presedintele Societatii, iar dupa un timp eu am fost vice-presedinte. In 1994 am fost ales Presedintele SAA, pozitie in care am activat 10 ani.

Ca psihiatru v-ati tratat pacientii cu medicamente conventionale ?

Nu le-am folosit deloc. Am aplicat psihanaliza, partial hipnoza, apoi si apiterapia, dupa necesitatile pacientilor.

Care sunt bazele teoretice ale practicii Dvs. medicale ?

Cele 3 baze teoretice ale gandirii mele profesionale in ordinea importantei lor, sunt: 1) gandirea in sistem, 2) teoria relatiilor obiective si 3) dezvoltarea.

Teoria sistemului o aplic de regula pentru grupurile umane, unde elementele constitutive sunt umane; uneori o aplic pentru animale si mai rar pentru plante. Un grup este constituit din persoane care sunt impreuna in realitate sau imaginar, ceea ce inseamna ca ele au postulat ca au o anume forma de relatie. Principiul cardinal este ca atunci cand cineva din grup se schimba, atunci si ceilalti trebuie sa se schimbe, iar ei decid pentru ce fel de schimbare opteaza.

Teoria relatiilor obiective postuleaza existenta unor functii individuale precum perceptia, memoria, instinctul, capacitatea de a corela urmele lasate de evenimente, functii care se manifesta precumpanitor sub forma relatiilor dintre individualitati. Aceste functii-relatii conteaza pentru dezvoltarea gradata a individului uman.

Numarul 3, dezvoltarea, reprezinta cunoasterea faptului ca schimbarea se produce spontan odata cu trecerea timpului. Intelegerea schimbarii este importanta pentru intelegerea atat a individului cat si a grupului.

Cum va construiti relatia cu pacientul ?

Cand un pacient mi se adreseaza pentru terapie cu venin de albine, inainte de a incepe trebuie sa il cunosc bine. Nu pot adminstra terapie unei persoane pe care nu o cunosc.

In ultimul an am lucrat sa recunosc capacitatea pacientului de a intelege, invata si a-si lua responsabilitatea tratamentului. Ideea principala este ca nu numai doctorul trebuie sa lucreze pentru sanatatea pacientului, ci pacientul trebuie sa inteleaga ca are un rol principal aici. El nu trebuie sa astepte din afara propriei fiinte rezolvarea problemelor sale, ci sa se implice in a le intelege, a cauta caile de rezolvare si a face efectiv cele necesare pentru aceasta. Nimic nu este obligatoriu pentru el.

"Eu nu te tratez, tratam impreuna Eu si Tu, iar al treilea membru al echipei este Corpul tau. Doctorul face ce poate, pacientul face ce vrea." Asa se poate rezuma credinta mea intima cu privire la acest subiect.

Fiecare pacient este stapan in corpul sau, nimeni nu este mai puternic decat el. Eu ca medic sunt complet responsabil pentru ce propun, iar pacientul devine complet responsabil pentru ce va face.

Cum procedati in terapia cu venin de albine ?

Folosesc intepaturile directe de albine. Dar le dau acestora sansa de a decide pentru ele. Merg la stupi unde utilizez un sistem de aspirare a albinelor in vasul din care le utilizez. Intorcindu-ma spre cabinet deschid capacul vasului si le spun albinelor ca pe acelea care doresc sa stea le rog sa ramana, dar acelea care vor sa plece sunt libere sa zboare. Dupa cateva secunde inchid recipientul, apoi albinele ramase sunt foarte linistite. Nu am nevoie sa utilizez nici o metoda adiacenta spre a le calma.

Cand pacientul vine la cabinet pentru tratamentul cu intepaturi, ii spun ca nu am nevoie de curaj in cabinetul meu; sa il lase afara la usa. Curajul sustinut orb nu este de folos. Il invat pe pacient sa-si asculte corpul si sa il inteleaga, pentru a obtine maxima eficienta. ?Intreaba-ti corpul ce vrea. Daca nu vrea sa fie intepat, nu o face?. Mergind astfel, pas cu pas, pacientul preia responsabilitatea terapiei. Astfel reuseste sa inteleaga profund ce se petrece cu el, sa urmareasca si sa analizeze corect efectele tratamentului. Ajunge sa stie bine de ce are nevoie si sa imi furnizeze cele mai corecte informatii spre a adapta continuarea terapiei la necesitatile sale.

Care a fost cea mai importanta decizie din viata Dvs ?

Consider ca cele mai importante decizii pentru viata, fiecare om le ia curand dupa ce s-a nascut: in primele minute decide sa respire, in urmatoarele ore sa se hidrateze, iar in prima saptamana sa se hraneasca. Restul deciziilor din viata sunt secundare. Pentru mine cred ca dupa cele trei, a mai fost insemnata hotararea de a ma casatori.

Ati fost vreodata in Romania si ati pastrat amintiri deosebite de la noi ?

Am fost in Romania de doua ori. Odata la un congres, ocazie cu care am vizitat impreuna cu Cristina Mateescu (n.a.: actual este Director General al ICDA Bucuresti, www.icdapicultura.ro) Centrul de Apiterapie de la Bucuresti. La acea vreme aveau 14 medici de diverse specialitati, toti tratind cu produsele albinelor. Impresionant, precum si faptul ca produsele albinelor erau supuse unor controale periodice, la fel ca si medicamentele. Altadata am fost in Bucuresti cu Stefan Stangaciu (n.a.: actual este Presedintele Societatii Romane de Apiterapie, www.apiterapie.ro) care mi-a sugerat sa vizitam Delta. Acolo printr-o intamplare neasteptata am intalnit niste cunoscuti veniti in vacanta. Am gasit foarte puternic si penetrant intregul spirit al Deltei si am parasit locul incarcat de satisfactie.

       

 

    Foto: Impreuna la Forumul Apimedica din Slovenia in 2010

 

Actual se vorbeste despre sfarsitul epocii antibioticelor, care nu mai pot face fata multirezistentei dezvoltate de microbi. Credeti ca terapia naturista poate oferi o rezolvare a acestei probleme ?

Pe fundalul acestor chestiuni se afla ideea filozofica de a omori lumea in scopul de a salva ceva...

Dar aici vorbim despre doua aspecte: 1. mentinerea sanatatii si 2. ingrijirea bolii. Ne mentinem sanatatea daca ne dezvoltam si pastram in buna conditie raspunsul imunitar fata de microbi. Ingrijirea bolii ar trebui facuta cu produse naturale care nu au niciodata puritate de laborator (in sensul ca formula lor chimica este complexa si nu pe deplin cunoscuta, asa cum nici sinergia dintre molecule nu este deplin cunoscuta) si nici nu sunt constante (compozitia lor variaza de la o recolta la alta). Aceste calitati de indeterminare si variatie ne asigura contra creerii de rezistenta din partea populatiilor de microbi.

O scurta caracterizare pentru medicina conventionala actuala, comparativ cu medicina naturista ?

Medicina vestica priveste omul ca pe un organism, cu mintea si sentimentele separate, pe care nici nu le ia in considerare. Se studiaza doar structura fizica a corpului. Medicina naturista considera omul ca pe o fiinta care are corp, minte, sentimente, iar acestea participa la tot ce se intampla in viata sa, in sanatate sau in boala.

Medicina vestica este din ce in ce mai putin accesibila oamenilor, ci doar unor favorizati. S-a construit un gigant.

Teoretic as spune ca medicina vestica isi imagineaza ca lucreaza in sistem inchis, in timp ce medicina naturista stie ca lucreaza in sistem deschis.

Care ati spune ca este diferenta esentiala intre medicina conventinala actuala si medicina naturista?

Medicina vestica se adreseaza exclusiv bolii, fara a acorda atentie sanatatii. Medicina naturista pune pe primul loc sanatatea, pastrarea ei sau recuperarea acesteia spre a inlatura boala.

Luind in considerare aceste deosebiri, cum va simtiti Dvs ca medic naturist ?

Oamenii au reusit sa construiasca un gigant in medicina vestica. Eu simt ca stau pe umerii acestui gigant si pot privi mai departe

 

Dr. Cristina Aosan

Membru in Comisia de Apiterapie a Apimondia.

(Articol publicat partial in revista Formula As, Februarie 2011)







In conformitate cu legislatia drepturilor de autor, daca nu aveti un acord scris din partea Melidava, puteti prelua maxim 500 caractere din articolul care va intereseaza, daca precizati sursa si inserati vizibil link-ul articolului.