––> +

De vorba despre invatamantul romanesc

      Daca va intrebati ce are de-a face un doctor cu invatamantul o sa va raspund asa: sanatatea incepe cu simtul responsabilitatii atat al medicului cat si al pacientului. Iar responsabilitatea se intemeiaza pe morala, care se educa si se invata. Acasa in primul rand si apoi in scoala. Premizele sanatatii unei persoane, si mai departe ale unei natiuni, se afla in educatie si cultura.
      Astazi in cabinetul meu primesc drept pacienti elevi de liceu care au dobandit boli severe. Foarte ingrijorator e ca unele sunt degenerative, dar la varsta de crestere. Interogindu-i, inteleg ca programul scolar este mult prea incarcat. Ca exemplu, la clasa a IX-a cate 7 ore la scoala in fiecare zi; daca adunam si minim 3 ore pentru lectii acasa, rezulta un program de lucru de cel putin 10 ore ! La o asemenea munca pentru un organism inca in formare, nu e de mirare ca sanatatea cedeaza.
      Apoi pe pragul spre viata de adult, la examenul de maturitate unii elevi ajung sa dea declaratii la parchet, impreuna cu profesorii lor.  Dupa mai bine de 20 de ani de la numita Revolutie, administratia romaneasca si-a dat si ea examenul de capacitate, la materia Reforma. Nu l-a trecut. Este asteptata la re-examinare, dupa ce va fi corectat De-forma realizata.
      In clasa noastra de liceu am fost 36 de elevi voiosi si sanatosi. Toti ne-am luat bacalaureatul in vara si am reusit la facultate, prin examen. Cele mai frumoase amintiri le am din liceu. Dupa aproape 30 de ani de la absolvire, inca mai tin legatura cu unii profesori, pe langa care m-am format ca om pentru viata si am trait emotiile examenelor si ale varstei. Ori de cate ori se intampla sa trec pe langa liceu imi bate inima mai tare.
      Acum am lasat sa se incheie episoadele acute ale tristei sesiuni de bacalaureat 2013, sa se publice studiile institutelor de sondare a opiniei publice in legatura cu perceptia populatiei despre ceea ce s-a intamplat, ca sa putem avea o judecata la rece. Inainte de a consemna raspunsurile unui sociolog si om de cultura, Domnul Gabriel Timoceanu, un editor bine cunoscut in Banat, merita subliniat un aspect interesant: 24% dintre persoanele chestionate cred ca elevii care au promovat examenul in schimbul unor bani vor reusi in viata, potrivit Institutului Roman pentru Evaluare si Strategie.
      Rep.: Se spune ca cine are carte, are parte. In ce masura astazi mai este adevarat acest lucru ?
      Fiind editor, sunt convins ca cel ce are carte, are un anume tip de parte. Faptul ca socialul romanesc propune aparent valori ce n-au legatura cu scoala, cu cartea, nu trebuie sa ne descurajeze. Fac parte dintre optimistii ce naiv spera ca dupa ce circul tranzitiei se va ispravi, vom reveni la sanatate. Pe de alta parte, chiar in paradigma lui „a avea” unde ne bine balacim cu totii, cartea ce te locuieste este printre putinele proprietati ce nu-ti poate fi executata de nici o banca ori administratie financiara.
      Rep.: Cine face de fapt azi educatie copiilor: familia, scoala, anturajul, internetul ?
      Cu evidenta, si azi, ca si ieri ca si maine, familia  este  cea care  formeaza progenitura. Pentru ca la sapte ani, la intalnirea cu  scoala, copilul este in buna parte o personalitate definita. Anturajul, scoala, vor cladi, vor influenta ceea ce copilul a adus sau nu de acasa. Libertatea de a fi parinte este ingrozitoare. Pentru ca poti creste un om viu, ceea ce este o minune, dupa cum poti si usca o mladita.
      Rep.: Orice tanar are nevoie de modele in viata. De unde isi iau azi copiii aceste modele ?
      Copilul isi cauta cu disperare modelele in familie. Faptul ca acolo nu le mai gaseste nu e vina lui. si nu le gaseste cand in respectiva familie lipseste un anume tip de caldura, cand se traieste in minciuna, in ipocrizie, in nedragoste, de fapt. Dragostea nu are legatura cu achizitia de jucarii, ori tablete ori iPaduri ori IPhone. Le spun copiilor mei zilnic chestia asta. Ei ma privesc cu suspiciune. Sunt influentati, cu certitudine, de personajele oribile din desenele animate cu roboti si dragoni si draci, de masina mare a colegului de scoala, de bicicleta noua a vecinului. De parinte tine sa pastreze aceste influente in rezonabil. Cum? Propunind ceva mai trainic si mai frumos. Iubindu-i.
      Rep.: Ati fost studentul mai multor facultati, de ce ati ales pana la urma sociologia ?
      In 1990, cand am abandonat scoala Politehnica pentru a da examen la Sociologie, aveam 23 de ani si credeam ca nou infiintata facultate, ce lipsise mai bine de douazeci de ani din invatamantul romanesc, va pregati specialistii ce vor ordona si vor aduce bunastare in marasmul si haosul creat dupa Revolutie. Acum realizez ca am fost patetic. Tarisoara avea deja, la acea ora, specialistii gata pregatiti la Stefan Gheorghiu ori Baneasa.
      Rep.: Situatia creata in invatamantul romanesc prin prisma evenimentelor din ultimii ani, nevoia de a utiliza camere de luat vederi, care vegheaza de fapt asupra supraveghetorilor, dau o nota asupra corpului profesoral, per ansamblu ?
      Nu, nu cred ca traim totusi vremile in care oamenii pot fi culpabilizati in corpore, pe apartenenta la clase ori profesii. Cu certitudine, avem inca dascali si corecti si pregatiti si haruiti pentru aceasta meserie. Camerele de supraveghere sunt, din pacate, reprezentantele Ochiului ubicuu, ce, ca un Big Brother, s-a mutat si aici, adus de propunerea vestica, asa cum gandacul de Colorado a fost adus odata cu cartoful, tocmai din Colorado.
      Rep. : Elevii ajung la scoala dupa cei sapte (sau sase) ani de acasa. Cum vin ei de acasa acum ?
      Copiii vin de acasa acum mult mai destepti, mai invatati, mai agitati si mai lipsiti de bun simt decat veneam noi acum treizeci-patruzeci de ani. Pentru ca si noi, adultii de astazi, suntem mai agitati si mai lipsiti de lege morala decat inaintasii nostri. Pentru ca si constructia sociala la care ne dam obolul incurajeaza o miscare browniana, un circ permanent, omorator de sanatate fiintiala. Si ne contaminam copiii ce, stiut este, invata prin simpatie, imitind inconstient.
      Rep.: In ce masura orele de religie, dirigentie, notele la purtare au o eficienta in sistemul actual de invatamant, in crearea sau corectarea unui minim de norme morale ?
      Cred ca la varsta scolara norma morala daca este, este deja in fiinta mica, adusa de acasa. Coercitia scolara nu cred ca poate crea ceva, dupa cum nici o coercitie nu poate.
      Rep.: Cum credeti ca pot fi facuti elevii sa inteleaga ca anii acestia petrecuti in liceu, nu se mai intorc inapoi si ca orele pierdute, materiile neglijate, examenele ratate, nu prea se mai pot recupera ?
      Nu cred ca pot fi facuti sa inteleaga, cei ce nu inteleg deja, dupa cum nici noi, ai batrani nu pricepem decat atunci cand ne lovim cu capul de grinda. In genere, prea tarziu si irecuperabil.
      Rep.: Pot fi scolile particulare o solutie macar pentru o parte dintre romani, parinti si copii ?
      Cu siguranta, da. Exasperat de superficialitate, in aprofesionalismul infumurat, cultivat ca valoare in Romania, parintele  isi doreste seriozitate si profesionalism macar pentru copilul lui. Macar cu ei sa punem bun inceput. Asa ca, scolile particulare, in masura in care ii vor convinge pe parinti ca sunt consistente, au toate sansele  de-a deveni o solutie. Parintele isi va rupe de la gura, cel ce are ce rupe, si-si va da copilul la o scoala adevarata.
      Rep.: in timp ce scoala romaneasca inca mai da olimpici internationali, copiii politicienilor studiaza de cele mai multe ori in strainatate. Sunt scolile din strainatate mai bune ?
      Nu sunt toate scolile din strainatate mai bune. Dar, sigur, in strainatate, exista scoli mai bune decat ale noastre. Ca-n toate cele romanesti, suntem inca in copilaria cestiunii. Avem  olimpici, cum am avut in toata vremea, dar e mult sa galonam intreaga scoala romaneasca pentru munca si rezultatele de exceptie ale unor copii de exceptie, si ale unor dascali ce, de asemenea, sunt exceptii.
      Rep.: Se poate vorbi de o exagerare premeditata a programei scolare in Romania, prin care copiii sunt pusi in dificultate pentru ca un intreg corp profesional sa-si dea de lucru ? Este posibil oare ca acestor tineri sa li se ceara prea mult cu un scop anume ?
      Nu cred ca se poate vorbi de ceva premeditat. Suntem atat de flecari, incat nici macar o astfel de organizare in rau nu se poate la noi. Forma de organizare care la altii e numita mafie si e pe viata, la noi e coterie pentru un tun, o lovitura scurta si pe loc. Asa ca, a suspecta o regie de asemenea amploare, e tare mult. Rolul scolii insa, in social, pe langa acela formator este si de-a uniformiza, de-a cuminti, ceea ce poate fi trecut la manipulare. Dar asta e valabil peste tot, nu numai la noi. si, da, programele sunt incarcate.
      Rep.: Va intreb in calitate de editor de manuale, in ce masura manualele alternative pot genera o educatie nationala in conditiile in care, spre exemplu, unii reporteri de televiziune ocupa in cartile de istorie spatii mai mari decat Mihai Viteazul ? Este in acest caz unitate prin diversitate un principiu aplicabil invatamantului sau ramane doar un slogan ?
      Nu cred ca dezideratul oficialilor ce gandesc destinele educatiei  este ca aceasta sa fie nationala. Nici nu cred ca educatia poate fi conceputa astfel. Ea e nationala intrinsec, ca se face aici si cu noi. Diversitatea e buna, dar nu importata mecanic. in occident ea e gardata de reguli clare ce se si respecta. Noi luam doar ceea ce ne convine. Nu cred ca avem la ora asta aparatul tehnic necesar mentinerii unei oarecare unitati in diversitatea manualelor alternative. Iar la examene nu se va tine seama de asta. Asa ca ne jucam cu destinele copiilor nostri  grabiti sa fim europeni  dintr-odata.    
      Rep.: Stiu ca Editura Brumar, careia i-ati dat viata acum mai bine de 20 de ani, publica multa poezie. Mai este poezia necesara in zilele noastre ?
      Nu e buna intrebarea. Poezia, nu vizeaza registrul necesitatii, nu l-a vizat niciodata, ci este libertate si forma suprema de comunicare pe care au putut-o oamenii. Fiind libertate, lumea poeziei colcaie de golani si impostori, pe de o parte, dar si de oameni frumosi ce straluc in ziua ca batranii din Paterice. Poezia in sine e un instrument ce face mari intalniri posibile. Iar un om fara intalniri, nu este.
      Rep.: Sunteti parinte, aveti doi copii la scoala, ce sfaturi puteti Dvs. sa dati unor parinti, in aceeasi situatie cu Dvs., pentru ca anii de scoala ai copiilor sa nu fie un chin, iar examenul de maturitate sa fie in realitate asa cum este el denumit formal, o usa deschisa spre o viata responsabila ?
      Fiind implicat pana in gat in incercarile zilnice, nu totdeauna reusite, de a-mi educa copiii, m-as feri sa dau sfaturi ce, poate ca voi constata mai tarziu, imi trebuiau mie. Un sfat, da, asta sigur e bun. Cititi Constantin Noica, pedagogul roman, cel ce trebuie amintit daca vorbim despre scoala, cel ce imagineaza o scoala pe care as urma-o zilnic, in care profesorul invata de la si odata cu elevul, in care se cresc impreuna intr-un dans al atentiei si al bunei cuviinte, intemeind singura temelie posibila – iubirea.

                                                A consemnat pentru Dvs
                                                                     Dr. Cristina Aosan

(postat 04.02.2014)
    







In conformitate cu legislatia drepturilor de autor, daca nu aveti un acord scris din partea Melidava, puteti prelua maxim 500 caractere din articolul care va intereseaza, daca precizati sursa si inserati vizibil link-ul articolului.