+

Propolisul - un dar multivalent al stupului (1)

 Simt o mare bucurie ori de cate ori reusesc sa-mi fac un ragaz si sa scriu. In randurile care urmeaza o sa va vorbesc despre un produs al stupului care din fericire a iesit de pe valul unei simple mode in medicina naturista. Timpul ne-a oferit de-a lungul anilor o serie intreaga de noutati somptuos prezentate, in domeniul medicinei alternative. Insa destul de putine au reusit sa-si demonstreze cu adevarat valoarea si sa-si pastreze actualitatea. Daca ar fi sa alegem zece produse naturiste cu o valoare incontestabila, propolisul ar fi cu siguranta printre primele. Nu numai ca a trecut cu succes proba timpului, dar astazi este mai studiat ca oricand, si constituie subiectul a multiple utilizari.

 

Autoritatea oricarui discurs, si prin extensie, a oricarei comunicari izvoraste in primul rand din experienta practica. Lucrez cu produsele stupului in cabinetul meu de mai bine de 15 ani. Tot ce am recomandat pacientilor mei am folosit personal mai intai. Cred ca puterea exemplului personal este mai graitoare pentru un suferind decat orice fel de studiu sau indrumare din literatura de specialitate. Corpul profesional caruia ii apartin, al medicilor naturisti, are o apreciere deosebita pentru propolis. Medicina conventionala, care foloseste produse farmaceutice de sinteza chimica, este mai putin critica in privinta produselor cu propolis, datorita rezultatelor incontestabile. Concluziile tuturor celor care se ocupa cu studiul in laborator, dar mai ales al celor care trateaza sau intreprind studii clinice, sunt unanime in favoarea utilizarii preparatelor cu propolis pe scara larga.

 

Originea propolisului se afla in rasinile colectate de albine de pe mugurii si scoarta a diferiti arbori si arbusti. In stup rasinile sunt laborios prelucrate cu secretii proprii ale albinelor, rezultind produsul final, propolisul. Biodiversitatea il face astfel de nestandardizat. Un studiu chimic riguros dus la extrem pune in evidenta faptul ca practic nu sunt doua esantioane de propolis absolut identice nici daca provin de la aceeasi stupina si de la acelasi apicultor, dar din ani diferiti. In plus, compozitia sa chimica nu a putut fi complet elucidata... De aici survin nenumarate dileme legate de studiile de laborator in materie de biochimie si farmacologie. Apar astfel rezultate diferite de la un grup de cercetatori la altul, de la o tara la alta. Si totusi propolisul de pretutindeni are actiuni principale similare.

 

Secretul” consta in inteligenta naturii de a-si adapta permanent mecanismele de protectie, in functie de cursul agresorilor. Rasinile de pe muguri au rolul de a-i proteja pe acestia contra radiatiilor in exces, a frigului, microbilor, virusilor, noxelor chimice. Cum agresorii biologici se adapteaza in incercarea de a se perpetua, plantele trebuie sa raspunda si ele in acelasi scop. Asadar ele isi adapteaza mereu sinteza substantelor protectoare adecvat cu modificarile daunatorilor. La randul lor, albinele de oriunde in lume, au nevoie de acele rasini tot in scop protector si igienic. Cum rolul propolisului in stupii de pretutindeni este acelasi pentru albine, e firesc ca actiunile lui principale sa fie identic manifeste, chiar daca albinele au avut la dispozitie surse diferite de colectare a rasinilor. Biovarietatea compozitiei propolisului face ca el sa actioneze la fel de bine asupra microbilor, fara a se instala acea rezistenta cunoscuta pentru antibioticele de sinteza.

 

In linii mari se poate spune ca propolisul functie de dozaj si maniera de disponibilizare a principiilor active este cercetat si folosit pentru doua tipuri de actiuni in natura: a) una inhibitoare, distructiva, manifesta la nivelul micro-organismelor si al unor substante toxice; b) una bioactiva pentru om si animale.

 

Este general recunoscuta valoarea antivirala, antibiotica, antifungica, fitoinhibitoare. Pe de alta parte este cunoscut ca un produs biologic activ cu o actiune polivalenta: antioxidant, detoxifiant, anti-inflamator, cicatrizant, chelator al metalelor grele, imunostimulator, imunomodulator, biostimulator, bioregulator. Tot atat de bine este stiut drept analgezic, mai puternic decat cocaina si novocaina.

 

Istoria consemneaza ca egiptenii l-au folosit in medicina si pentru imbalsamare. Apare mentionat in Biblie si Coran. stim ca romanii si grecii l-au folosit si ei. Aristotel, care a scris sase volume despre albine si produsele lor, recomanda propolisul in tratarea plagilor infectate. In Evul Mediu mentiunile sunt putine dar stim ca aproape toate manastirile aveau stupine. Propolisul reapare mentionat in razboaiele anglo-bure, sub forma unui preparat cu vaselina, utilizat in chirurgie cu excelente rezultate. in al doilea razboi mondial a fost utilizat pe scara larga de armata rusa.

 

Albinele folosesc propolisul la etanseizarea si igienizarea stupului. Mentinerea starii de sanatate si preventia imbolnavirilor in colonie in conditiile unei aglomerari uriase de 10.000 pana la 60.000 indivizi intr-un spatiu restrans, se datoreaza in mare parte propolisului. Albinele spoiesc cu propolis intreaga suprafata interioara a stupului, cat si fiecare celula de fagure, in care vor depune mierea, polenul, ori ouale. Intrusii din stup (de exemplu soriceii veniti la furat), dupa anihilare sunt acoperiti cu propolis pentru a nu putrezi. Polenul depozitat in stup pierde capacitatea germinativa in circa 5 zile. in plus, albinele respira aerul de stup incarcat cu aerosoli de propolis.

 

Iata o carte de vizita impresionanta pentru acest produs al stupului ! Cum insa sa-l utilizam noi, pentru a beneficia de calitatile sale ?

 

Voi trece direct la aspectele practice, fara sa ma mai opresc asupra compozitiei chimice, proprietatilor fizico-chimice, etc. care abunda in literatura de specialitate si de popularizare a medicinei naturiste. Un mare avantaj al produselor stupului si in special al propolisului, este ca poate fi intrebuintat sub diverse forme, principiile sale active fiind disponibile in multiple moduri. Astfel propolisul poate fi folosit brut din bastoane cu propolis, granule, pulbere sau in extracte hidro-alcoolice, in grasimi, extracte moi, diverse creme si chiar extracte apoase. Este important de stiut ca exista in momentul de fata numeroase persoane si societati mici care au o activitate efervescenta in domeniul api-terapiei. Din pacate ele nu beneficiaza de atentie si publicitate. Fie din lipsa lor de bani, fie din premeditarea altora, pentru a nu deranja interesele unor societati care si-au propus sa domine piata suplimentelor nutritionale. Noi o sa incercam sa aducem la lumina aceste preocupari valoroase pentru multi utilizatori, in masura timpului disponibil.

 

Cine sunt principalii beneficiari ai propolisului ? Cel dintai ar trebui sa fie considerat omul sanatos. Poate parea paradoxala afirmatia, insa acei care isi pun problema de a trata curativ cunosc bine importanta preventiei. Este mult mai usor sa pastrezi sanatatea, decat sa ajungi sa tratezi o boala. Asa ca o sa recomand tuturor celor care sunt sanatosi si citesc acest material sa utilizeze tinctura de propolis cu rol profilactic. O doza de 2 ml pe zi este suficienta pentru un adult considerat sanatos. Sunt indicate minim doua cure pe an, de cate 3-4 saptamani, primavara si toamna. Efectele sunt: imunostimulator, imunomodulator, antioxidant, de eliminare pentru unele substante toxice (ex. dioxina) si chiar metale grele.

 

In mod uzual dozele tincturii de propolis se recomanda in picaturi pe kilogram corp si zi. Dar trebuie reamintit in conformitate cu regulile fizicii, ca dimensiunea picaturii depinde de cea a picuratorului. Cum picuratoarele sunt diverse, la flacoanele de pe piata romaneasca, am gasit pentru tinctura de propolis intre 30 si 53 picaturi pe un mililitru. De aceea, pentru precizia terapiei, prefer sa recomand tincturile in mililitri, iar masurarea se poate face simplu cu o seringa gradata.

 

Dozarea produselor este un aspect important al terapiei naturiste care inca nu a fost discutat. Adeseori medicina naturista este criticata si dezaprobata de catre corpul medical, ceea ce conduce la o retinere excesiva din partea terapeutilor in administrarea diferitelor remedii, iar efectele ajung adesea sa se lase mult asteptate. Frecvent dozajele sunt imprecise sau prea mici, facute cu prea multa precautie, ori chiar teama. La acest lucru contribuie si asa-numita literatura de specialitate, care prea putin consituie un suport real pentru clinicieni. Ea este lipsita de forta experientei practice, fiind mai curand reprezentata de culegeri din alte literaturi.

 

De exemplu tinctura de propolis este recomandata pentru aproape toate suferintele in care propolisul se preteaza, in doza de 1-2 picaturi pe Kg corp si zi. Daca calculam pentru un pacient de 70 Kg si tinem cont de dimensiunile variabile ale picuratoarelor, aceasta poate insemna intre 1,3 ml si 4,6 ml pe zi. Cum terapeutul nu stie ce picurator ar folosi pacientul acasa, practic nu poate cunoaste doza luata de acesta, nici urmari corect evolutia in raport cu tratamentul.

 

Daca pacientul respectiv este unul cu cancer, sa punem in balanta doza aproximativa de mai sus, de tinctura de propolis administrata oral, adica cu efect partial si lent, fata de un citostatic administrat intravenos in doza mare si cu efect imediat. O sa intelegeti mai bine asa de ce in multe cazuri, cand este indeobste cunoscut ca un remediu se preteaza pentru a trata o suferinta, totusi nu se obtin rezultatele asteptate.

 

Revenind la eficienta terapeutica a tincturii de propolis, mai sunt doua aspecte de luat in calcul, referitoare la calitatea acesteia: primul este ca multe tincturi de pe piata nu s-au intalnit cu propolisul efectiv. Acest lucru a fost studiat si pus in evidenta in urma cu cativa ani, la Universitatea de stiinte Agricole si Medicina Veterinara din Cluj.

 

Iar al doilea este legat de tehnologia de extractie. Astfel o sa gasiti in literatura recomandarea ca tinctura de propolis sa fie realizata cu alcool de 96 de grade si cu 10 pana la 30% propolis, prin macerare doua saptamani.

 

Dar vorbind prin propria experienta si prin prisma unor practicieni apiterapeuti din alte tari, o tinctura buna de propolis se realizeaza cu alcool intre 60-70 de grade cu 30% propolis si plamadita cel putin doua luni. in tot acest timp se agita de mai multe ori pe zi. In felul acesta este posibila extractia si a fractiei de principii solubile in apa (dar insolubila in alcool) care nu este deloc neglijabila, caci ajunge pana la 22%, conform cercetarilor Dr. Janos Kormendi-Racz din Ungaria. Asa o preparam noi, si asa am sa va sfatuiesc sa o preparati si Dvs. in casa. Bineinteles tehnologia de productie industriala poate scurta acest proces. Dar nu foarte mult. Rabdarea este de mare folos in prepararea unor tincturi de calitate.

 

In cazul in care nu gasiti tinctura de propolis la 70 de grade, pana cand o sa vi-o preparati Dvs. acasa, puteti sa folositi si tinctura de 90...96 de grade, mai ales daca aveti incredere in producator.

 

Sigur ca ar mai fi o problema: calitatea propolisului brut. In primul rand el poate fi “inmultit” prin amestecare cu ceara. Daca cumparati  batoane de propolis, ele puse la congelator devin casante. Trebuie sa se rupa fara sa se indoaie. Daca nu se intampla asa, aveti propolis cu ceara sau si mai rau, ati cumparat ceara cu propolis... Evident, ideal este sa cunoasteti un apicultor de incredere.

 

Este foarte important de stiut ca nu s-a constatat toxicitate indusa de propolis chiar si la doze mari. Prof. Dr. Siegfried Ansorge a relatat in 2010 la Seminarul organizat de Societatea Austriaca de Apiterapie, ca in experimentele realizate au administrat la soareci doze de 1400 mg pe Kg corp si zi, timp de 90 zile, fara nici un efect toxic. Proportional, la o persoana de 70 Kg ar reveni o doza de 98 g propolis brut pe zi ! Asta m-a indemnat sa probez acest lucru la mine in casa. Asa ca in ultimele ierni, sotul meu si cu mine am luat timp de cateva zile doze de 20, 30, 40 si chiar 50 de ml de tinctura de propolis pe zi. Fara nici un semn de intoxicare. Desigur la dozele mai mari apare o euforie lesne de inteles, caci vorbim de alcool de 70 de grade. Mai pot aparea probleme la condus masina, daca va trage politia pe dreapta. Sau eventual o senzatie de greata. Dar unu, doua pahare de limonada limpezesc repede aceasta stare.

 

Asadar exista totusi un impediment. La peste 10 ml/zi de tinctura la 70º (sau 96º) trebuie tinut cont si de ingerarea unei cantitati de alcool. Sunt persoane care nu pot consuma alcool sau o pot face in cantitati limitate. Asa sunt bolnavii cu suferinte hepatice severe, ciroze, hepatocarcinoame sau persoane care au suferinte conexe si sunt sub o medicatie ce nu poate fi asociata cu alcoolul, epilepsii, afectiuni psihice diverse. Acestia pot folosi un extract in apa de propolis, cum este cel obtinut de Favisan Lugoj. Dar concentratia acestuia este de doar 10% propolis si nu exista suficienta experienta practica in dozarea solutiei apoase pentru afectiuni severe. Extractul apos contine doar substantele hidrosolubile, nu si pe cele alcoolosolubile. El are valoarea lui, lucru demonstrat si la noi si in Rusia, inca din anii `70, pe cand lucrarile altor colective de cercetare straine inca incepeau cu fraze de genul: propolisul este insolubil in apa.

 

Mai nou o romanca pe care am cunoscut-o la Conferinta de apiterapie de la Cluj din anul 2011, d-na Bisboaca, a reusit sa obtina la Varsovia in acelasi an, la un simpozion international de inventica, medalia de argint pentru o inventie romaneasca care printr-o procedura complexa realizeaza o suspensie de propolis in apa, ce reuneste atat principiile hidrosolubile, cat si pe cele alcoolosolubile. Produsul obtinut este numit “Esenta de propolis” si este realizat de S.C. Phenalex S.R.L. Societatea are distributie nationala, asa ca ar trebui sa gasiti produsul pe rafturile magazinelor naturiste. Daca nu aflati acest produs in magazine, sunati direct la societate, tel. 0748.369.658.

 

O alta speranta pentru un viitor speram nu prea indepartat, este solutia injectabila de propolis, la care lucreaza Dl. Michel Simics din Canada. Daca se injecteaza intravenos se pot obtine efecte mult mai rapide si puternice, deosebit de utile in afectiuni grave, care necesita actiuni intense.

 

Revenind la tinctura de propolis, administrarea ei interna se face in mod corect amestecind-o cu miere. Mierea are o capacitate portanta si de amplificare a efectului remediilor impreuna cu care este administrata. imbunatateste absorbtia lor, protejeaza mucoasele de taria alcoolului si concomitent reduce efectele generale nedorite ale acestuia. Nu se cunoaste un raport precis intre remediul principal si miere, dar se poate considera un raport de 1 pe 2 sau 1 pe 3, adica o parte tinctura si 2 sau 3 parti miere.

 

Desigur in cazul diabeticilor vom utiliza doar miere de salcam, care reamintesc, contine mai multa fructoza si putina glucoza. Nu se vor depasi 2-3 lingurite/zi. Tinctura de propolis se mai poate administra si picurata pe paine, biscuit sau tarate. Ideal se ia inainte de mese cu 20-30 minute.

 

Tratamente naturiste in oncologie, hematologie

 

Tratamentele strict naturiste in oncologie si hematologie nu pot sa dea rezultate la nivel de masa, fara utilizarea produselor stupului si in primul rand a propolisului. in diversele publicatii cu preocupari in aceasta zona, au fost scrise in ultimii douazeci de ani mii de pagini despre tratarea cancerului pe cale naturista. Astfel graul incoltit, orzul, orezul salbatic, morcovul, patrunjelul, varza, ridichea neagra, strugurii negri, brocoli, ceapa, usturoiul, marul lupului, spanzul, brandusa de toamna, obligeana, tataneasa, brusturele, papadia, cimisirul, echinaceea, argila, argintul coloidal, apa usoara, uleiul de masline, de canepa, ganoderma, astragalusul, zeolitul, laptisorul de matca, mierea, micronutrienti organici, etc., toate au fost descrise cu efecte anti-cancerigene. Cu toate acestea nu a crescut rata de succes in lupta impotriva cancerului si nici nu s-a reusit coagularea unei cai 100% naturiste puternice, care sa ajunga la public ca fiind solutia reala contra cancerului.

 

Observam ca cele mai multe dintre textele pomenite mai sus nu aveau la baza o experienta si o practica medicala efectiva, ci au vizat fie succesul publicistic, fie au constituit un suport media pentru vanzarea de suplimente nutritionale. Pentru a conduce la succes clinic, este nevoie de materiale oneste, bazate pe cazuistica clinica, proprie autorilor sau unor oameni consacrati. Studiile de laborator dau numai indicii despre ce se poate obtine, insa ele raman simple teorii pana cand sunt transpuse in complexitatea vietii prin studii clinice si munca directa cu pacientii. stim cu totii maxima: “Teoria ca teoria, dar practica ne omoara !” Ori in cazul cancerului aceasta maxima devine o cruda si nedorita realitate. in plus, aceste lucrari neinsotite de experienta practica a autorilor, lipsite de indrituirea unui discurs in sfera medicala, genereaza, constient sau nu, raspunderi cel putin morale, atat pentru autori cat si pentru editori.

 

Potrivit experientei personale si a multor medici naturisti, precum is cu sustinerea unui numar foarte mare de studii realizate in lume, propolisul a dovedit efecte anticancerigene. Complexul fito-chimic de principii active are o actiune mito-depresiva, adica de inhibare a multiplicarii celulare. Dar inteligenta naturii face ca aceasta sa se manifeste foarte puternic la nivelul celulelor maligne, dezechilibrate informational-genetic, fara a atinge in aceeasi masura si celulele sanatoase. Este limpede pentru toata lumea ca un tesut nu se malignizeaza in totalitate. in el vor ramane celule normale dar activitatea lor este perturbata de celulele maligne. Reprimind preferential si de durata celulele maligne este favorizata activitatea celor normale si restabilirea structurii si functionalitatii tesutului respectiv. Astfel, cu propolis evolutia maligna poate fi incetinita si chiar oprita, uneori eradicata.

 

Dar modul de administrare utilizat in prezent adica cel oral, nu este cel mai eficient, insa este tot ce avem acum la indemana. Din pricina barierei digestive si a altor complicate mecanisme din corp, nu tot ceea ce inghitim noi ajunge sa fie folosit de organism in proportiile optime, in zona tintita. Asta nu inseamna ca doze mari sau foarte mari ar putea sa creasca sansele unui pacient de o maniera aritmetica, potrivit regulii de trei simpla. Efecte inhibitoare ale propolisului s-au pus in evidenta si in doze homeopatice. Deci lucrurile sunt mult mai complicate, si vor fi necesare cercetari inca multi ani de aici incolo, daca si unde se vor gasi disponibilitatea si resursele necesare.

 

Pe scurt, propolisul poate fi folosit cu succes de masa in tratarea cancerului inclusiv pe cale strict naturista, dar in co-participare cu alte produse, si in administrare individualizata, dupa nevoile fiecarui pacient. Chiar si asa, nu trebuie sa va asteptati la minuni, caci caile Domnului si ale naturii sunt foarte intortocheate. Cancerul depaseste limitele unei boli a fizicului, este o suferinta complexa, cu radacini certe intr-o zona spirituala, inca neglijata; cu determinante aspecte emotionale, cu un consum mental sever si epuizare fizica. Asadar administrat din timp, de o maniera corecta,  care sa-i optimizeze activitatea biologica si nu in ultimul rand din preparate bine realizate, propolisul poate sa ofere nu numai o speranta in plus de a prelungi viata, dar si sansa de a salva viata multor bolnavi. Trebuie insa administrat cu bun simt, ca o componenta a unei terapii complexe.

 

Chemo-  si radioprotectia

 

Ce inseamna chemo-terapie si radio-terapie de fapt si care sunt ratiunile pentru care acest tip de tratamente sunt realizate? Daca chemo-terapia isi propune un efect citostatic, adica inhibitor al diviziunii celulare, radioterapia isi propune distrugerea formatiunilor neoplazice de o maniera fizica, prin iradiere. Dar este stiut faptul ca citostaticul administrat intravenos se raspandeste in intreg corpul, deci va inhiba diviziunea celulelor din tumori, insa si din tesuturile sanatoase, ceea ce determina temutele efecte adverse. In cazul radioterapiei, undele iradiante de asemenea ating si tesuturile sanatoase pe calea lor spre tumori, ceea ce provoaca iarasi efecte secundare importante. in ambele cazuri trebuie pus in cumpana in ce masura terapia aplicata aduce sanatate si in ce masura provoaca alta imbolnavire. Un corp poate suporta o vreme o boala, insa doua mai greu. Poate ca, de la o limita mai departe, suferinta adusa corpului de catre tratament depaseste rezistenta acestuia si ajunge sa il doboare, chiar daca tumoarea pare sub control. De aceea daca ne-am gandi si la sanatatea pacientului, nu doar la boala lui initiala, ar trebui obligatoriu luate masuri de protejare fata de efectele adverse.

 

In ultimul timp notiunile de chemoprotectie si radioprotectie sunt folosite excesiv, din ratiuni comerciale. Caci cancerul este nu numai o suferinta ingrozitoare, dar genereaza si o piata vasta, adica de cam 200 de miliarde pe an la nivel planetar. Se pare ca suplimentele nutritionale au cuprins circa 10% din aceasta cifra de afaceri uriasa. Iata de ce intalnim tot mai des bizarerii organice de sezon, pe post de nutraceutice cu actiune antitumorala, chemo- si radioprotectoare. Ele sunt concepute si lansate pe piata de persoane care nu lucreaza cu pacienti, ci doar in baza unor demersuri mentale ce pornesc de la lecturi despre produse naturale, ori despre studii de laborator, facute cel mai adesea doar pe culturi celulare, sau cel mult pe animale. Nu se bizuie pe o experienta practica de lucru cu pacienti, situatie cand este obligatoriu de tinut cont de conditiile de viata din societate, care sunt complet diferite de o cultura celulara care traieste intr-o cutie de sticla, sau de cele ale unui soarece de laborator. Cele mai multe astfel de produse nu trec proba timpului, caci prin lipsa efectelor entuziast prezentate, dispar la fel de repede ca si o moda. Dar in acest timp inseala niste oameni care au nevoie nu de supozitii, ci de un ajutor real. In mod superficial respecta regula “Primum non nocere” (“in primul rand sa nu faci rau”), caci nu sunt deloc toxice. Dar nici nu aduc binele anuntat, deci tot rau aduc in final.

 

In cazul propolisului, chemoprotectia se realizeaza prin efectul detoxifiant, chelator de metale grele, anti-oxidant si biostimulator. Efectul lui radioprotector este cunoscut de la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial. Fiintele care au supravietuit cel mai aproape de epicentrul exploziilor atomice au fost sobolanii, gratie galeriilor adanci din pamant, arborele Ginkgo biloba (cel mai vechi copac cunoscut), si albinele datorita invelisului de propolis al stupului. Experimental se stie ca propolisul este usor, repet, usor radio-opac. Suficient cat sa permita radioterapiei sa distruga celulele canceroase, mai sensibile, dar protejind in buna masura tesuturile sanatoase. Detoxifierea si valentele anti-oxidante completeaza efectul si mecanismul acesta radio-protector.

 

In plus, din fericire propolisul insusi are si o valenta citostatica, actiunea sa inhibitoare fiind deja dovedita.

 

Experimentele realizate pe animale de laborator au demonstrat ca daca se administreaza propolis concomitent cu radio- sau chimioterapia, tumorile regreseaza mai repede, iar subiectii au o rata de supravietuire mai mare si o stare mai buna decat cei care nu primesc si propolis. In Japonia se lucreaza de mai multi ani, intr-o clinica de oncologie, cu tinctura de propolis administrata in paralel cu chimio- si radioterapia, obtinind aceleasi rezultate.

 

Patrice Percie du Sert, un om in a carui activitate cred, a realizat un studiu clinic important in Franta despre utilizarea propolisului in afectiunile oncologice. Acest studiu a fost prezentat si in Romania la Congresul Societatii Romane de Apiterapie de la Cluj din 2007. Expunerea sa publica a debutat cu explicarea greutatilor aproape insurmontabile care au trebuit depasite pentru ca medicina conventionala sa permita aceasta activitate, din pricina structurii chimice complexe a propolisului. Finalmente dupa ani de pertractari, studiul a fost permis si a pus in evidenta ca pacientii care au urmat programul conventional de tratament adica chimio-radio-terapia utilizind si propolis, au suportat mai bine aceste proceduri extrem de severe, au trait mai bine si mai mult, iar unii dintre ei s-au tratat desi initial sortii nu le erau favorabili.

 

In consecinta, dozele utile pe care le recomand adultilor cu probleme oncologice, potrivit experientei mele sunt de 2-3 ml de 2-3 ori pe zi, din tinctura cu concentratia de 30%. Este imposibil de apreciat de o maniera generala si de recomandat fara analizarea situatiei pacientului. Dozele si ritmul de administrare trebuie adaptate necesitatilor individuale. Incercind o recomandare generala, s-ar putea lua cate trei saptamani cura si o saptamana pauza. Administrarea trebuie demarata anterior chimio- sau radioterapiei, continuata pe toata durata acestora, cat si dupa, in total o lunga perioada de timp. Se incepe cu o doza mica, de 2 x 0,5 ml/zi, cateva zile, apoi se creste etapizat la 2 x 1ml/zi, dupa care 2 x 2 sau 3 x 1 dupa caz, si se continua pana se ajunge la doza optima pacientului respectiv.

 

Partea a doua (Propolisul - un dar multivalent al stupului 2) - despre efectele benefice si utilizarea propolisului in alte suferinte.

 

                                                      Cristina si Gabriel Aosan

 

(postat 2012)

Tot despre propolis: Propolisul - un dar multivalent al stupului - partea 2

                              Intepatura de capusa - cum prevenim infectarea cu Borrelia

 

 

 







In conformitate cu legislatia drepturilor de autor, daca nu aveti un acord scris din partea Melidava, puteti prelua maxim 500 caractere din articolul care va intereseaza, daca precizati sursa si inserati vizibil link-ul articolului.