––> +

Organic, ecologic, bio si sanatatea

      Cuvintele se afla la temelia vietii sociale. Vorbim sau gandim aproape permanent. Folosim anumite cuvinte uneori zilnic, fara sa mai cugetam la sensul lor profund, sau la originea lor. Asa am auzit, asa spunem si noi mai departe. Un exemplu este utilizarea termenilor de organic, ecologic, bio, natural, traditional. Am incercat un scurt excurs istoric si conceptual, in incercarea de a le clarifica intelesurile.
      Aristotel e primul ce exprima in scris diferenta dintre mineral si organic. Pentru el lumea organica insemna totalitatea plantelor si animalelor. Apoi si chimia a clasificat lumea in doua: anorganica (sau minerala) si organica. Chimia organica e a carbonului si hidrogenului, a hidrocarburilor si derivatilor lor.
      Etimologic vorbind, in greaca antica organon = instrument. Poate fi si unul de cunoastere si perceptie. Termenul a fost folosit si in muzica, unde organum este cea mai veche forma a muzicii polifonice. De aici capata conotatia de armonie. Coroborind acestea cu latinul organum = organ, se contureaza pentru cuvantul organic ideea de structura care functioneaza unitar, ordonat si armonios.
      In actualitate, termenul organic aplicat agriculturii si produselor acesteia este specific spatiului locuit de vorbitori de limba engleza, extins si la francezi. La noi se poate traduce linistit prin termenii actuali de ecologic sau bio. Expresia „bio-organic” sau „bio-natural” este pleonastica. Nu exista nici tehnici anume in agricultura si nici considerente stiintifice pentru a face o distinctie clara intre organic, ecologic si bio. Totusi, prin norme legale si regulamente specifice fiecarui stat, pot exista deosebiri in ce priveste utilizarea termenilor de traditional, ecologic si bio. Departamentul pentru Agricultura al SUA defineste agricultura organica ca un sistem de management ce urmareste o productie agricola ecologica, promoveaza biodiversitatea, intelege si aplica   ciclurile biologice si activitatea solului, utilizeaza in activitate un minim de elemente din afara fermei, urmarind o revenire, mentinere si sporire a unei stari de armonie ecologica.
      Istoric, in agricultura organica o figura centrala este Sir Albert Howard. Absolva in 1896 stiintele Naturale la Cambridge. Din 1905 ocupa in India, mai multe pozitii onorante in administratie si organizatii cu caracter stiintific. Asa este insarcinat sa-i invete pe fermierii indieni agricultura stiintifica occidentala. Dar in tentativa sa educativa intelege ca de fapt el are de invatat de la acesti agricultori si face acest lucru fara rezerve. intregul sau esafodaj stiintific este zdruncinat si intelege ce nu a aflat in universitate, ca nu cantitatea productiei este finalitatea acestei nobile ocupatii, ci sanatatea... Dupa 26 de ani de cercetare, scrie in 1931 lucrarea „The Waste Products of Agriculture” (Risipa din agricultura). Face conexiuni clare intre starea de sanatate a solului unor colectivitati si starea de sanatate a oamenilor care traiesc acolo. Dupa aproape 50 de ani de activitate stiintifica si practica scrie in 1940 o lucrare considerata de referinta in domeniu „An Agricultural Testament” (Un testament agricol), iar cinci ani mai tarziu „Farming and Gardening for Health or Disease” (Agricultura si gradinarit pentru sanatate sau boala). Lucrarile sale o vor inspira pe Lady Eve Balfour in Anglia care in 1939 demareaza Experimentul Haughley, ce se va intinde pe 40 de ani si care demonstreaza fara drept de apel beneficiile agriculturii organice fata de agricultura conventionala. in 1943 in plin razboi, Lady  Balfour publica lucrarea „The Living Soil” (Pamantul viu).
      In SUA, lucrarile lui Albert Howard il inspira pe Jerome Irving Rodale care a fondat un institut ce ii poarta numele si un imperiu media in jurul ideii de agricultura organica si sanatate. El este responsabil de raspandirea termenului prin publicatia periodica Organic Farming and Gardening lansata in 1942.
      Dar notiunea de „organic” in legatura cu agricultura a fost folosita prima data in 1940 de catre Lord Northbourne in cartea ”Look to the Land” (Priviti spre pamant), in care priveste ferma ca pe un organism viu. Un predecesor important la care el face referire este Franklin Hiram King considerat parintele fizicii solului. Acesta dupa o documentare in Asia asupra fertilizarii solului si agricultura traditionala, scrie in 1911 cartea intitulata „Farmers of Forty Centuries or Permanent Agriculture in China, Korea and Japan” (Fermieri de 40 de secole sau Continuitatea agriculturii in China, Corea si Japonia). Lucrarea sta la baza agriculturii sustenabile, teoretizata de australianul de origine scotiana Gordon McClymont, ce a definit-o ca un sistem integrat si durabil de plante si animale. Merita mentionat ca intr-un discurs inaugural (Iulie 1955) el sublinia: „sanatatea economica a acestei natiuni si standardele ei viitoare de civilizatie stau in fertilitatea solului, bogatia pasunilor, cirezilor si culturilor sale”.
      In 1924 Rudolf Steiner pune bazele teoretice ale agriculturii biodinamice, ca aplicatie practica a filozofiei antroposofice. Agricultura biodinamica priveste ferma si activitatea agricola intr-un mod holistic si pretinde ca inseamna mai mult decat intelesul comun de agricutura organica, prin faptul ca actiunile sale sunt conditionate de o anume perceptie a energiilor, universului si divinitatii.  Fermierii seamana si recolteaza potrivit unor calendare astrale, folosesc pentru a combate daunatorii niste solutii de tip homeopat. La momentul teoretizarii ei, a fost insa prima si singura forma de agricultura de acest tip. S-ar putea sa fiti surprinsi dar astazi in Germania peste 60.000 de mii de hectare sunt cultivate astfel. Acest tip de agricultura este practicat in 47 de tari. Exista si o organizatie mondiala cu rol de indrumare si reglementare, Demeter International.
      In afara spatiului anglo-saxon, in Japonia, specialistul in agricultura Masanobu Fukuoka, la varsta de 24 de ani, dupa o experienta spirituala marcanta pe patul de spital, ca urmare a unei pneumonii ce i-a pus viata in pericol, renunta la practica agriculturii vestice, invatata ca o esentiala noutate in universitatea agricola. Revine in 1937 la ferma parinteasca spre a practica o agricultura traditionala. Apoi pana la sfarsitul vietii sale in 2008, la varsta de 95 de ani, a fost un adept al unei agriculturi bazate pe un minimum de interventie asupra solului si naturii, si a desfasurat o intensa activitate practica.
      Pornind de la aceste generoase idei au aparut mai multe denumiri care isi propun sa explice mai bine ideea de agricultura organica, sau uneori sa iasa in evidenta mai bine... Agricultura holistica de la grecescul holos = intreg si agricultura bio de la bios = viata. Agricultura ecologica (gr. oikos = casa; logos = stiinta) cu aceeasi idee de interdependenta, armonie. Exista si curente noi cum ar fi agricultura regenerativa, idee dezvoltata de Institutul Rodale dupa anii 1970, ce are drept scop restaurarea calitatii unor soluri, refacerea potentialului economic al unor ferme uzate. A aparut ca o necesitate in Statele Unite, dupa numai 50 de ani de agricultura intensiva... Un alt scop declarat al acestui tip de agricultura adaptat vremurilor, este interventia favorabila asupra ciclului carbonului in natura, cu pastrarea carbonului in sol, captarea dioxidului de carbon prin culturi si finalmente reducerea efectului de sera.
      Alta varianta este agricultura „natural farming”, sau „no-till”, „do-nothig farming”, ori metoda Fukuoka, ce presupune cultivarea plantelor fara interventii majore asupra solului, chiar fara aratura. Agricultura vegan presupune existenta stricta a unor ferme vegetale, fara animale domestice. Este acceptata ideea existentei unor animale salbatice pentru echilibrul eco-sistemului.
      „Forest gardening” adica agricultura si gradinaritul forestier au fost promovate in Japonia in anii 1930 de catre activistul pacifist crestin Toyohiko Kagawa. O alta abordare a agriculturii organice a generat o viziune mai ampla, integratoare, o adevarata directie ecologista in cultura si civilizatie, permacultura. A fost promovata in Australia in anii 1978 de catre Bill Mollison si David Holmgren si isi are intreaga filozofie rezumata in ideea „impreuna cu natura si nu impotriva ei”. Ambele tipuri de agricultura s-au nascut din ideile aflate in lucrarea „Three Crops: A Permanent Agriculture” (Trei culturi: o agricultura permanenta), a lui Joseph Russell Smith, publicata in 1929.
      O tratare mai larga a acestui subiect trebuie sa mentioneze si curentele idealiste din biologie numite organicism si vitalism, care propun ca model teoretic o dublare a formei materiale de una spirituala si chiar inzestrarea cu judecata a fiecarei celule. insa Platon a fost primul filozof care si-a imaginat Pamantul in intregime ca pe o fiinta vie (dialogul Timaeus). Astazi teoria capata noi dimensiuni. Odata ce omul a produs o industrie si mijloace de deplasare performante, distantele s-au topit iar actele sale afecteaza pe termen lung planeta, de la un capat la celalalt. Aceasta proiectie a faptelor sale arata o societate planetara care functioneaza asemeni unui organism. in biologie, americanul W. E. Ritter foloseste termenul de organicism prima oara in 1918 in lucrarea The Unity of the Organism, incercind un altfel de raspuns la intrebarea fundamentala: ce este pana la urma viata ? Ideile de la baza teoriilor vitaliste din biologie sunt similare celor din sistemele medicale orientale. Medicina Traditionala Chineza utilizeaza notiunea de „chi”, iar Ayurveda „prana”. Antichitatea greaca foloseste in filozofie si medicina termenul de „pneuma”. Adica o esenta spirituala responsabila de viata si intretinerea ei. Dupa cum se observa, exista puncte comune de vedere la distanta.
      Toate acestea sunt idei generoase si modalitati de a face o agricultura sustenabila care sa re-creeze un mod de a oferi alimente fara distrugerea solului ori a spatiului inconjurator, si care sa re-apropie omul de starea edenica, de Gradina Paradisului.
      Semnalul caderii s-a dat in 1842, cand antreprenorul englez John Bennet Lawes a brevetat primul ingrasamant chimic. in esenta, toata agricultura traditionala practicata anterior poate fi considerata o agricultura organica la scara mondiala. Era o ocupatie care asigura existenta colectivitatilor rurale si sustinea viata urbana. Aceasta forma traditionala de agricultura producea majoritatea celor necesare traiului adica: mancare pentru om si animale de povara, materia prima pentru imbracaminte si incaltaminte, material de constructii si alte materii prime. Ca ingrasamant se foloseau dejectiile de la pasunat si cele rezultate din grajduri. Exista practica de a nu cultiva periodic o anume suprafata de teren, ca pamantul sa se odihneasca. Semintele nu erau ale unor soiuri hibride ori modificate genetic. Ca atare plantele erau strict naturale si de o nepretuita biodiversitate. in locul pesticidelor se foloseau solutii naturale cum inca mai foloseste taranul roman chiar si azi. Sigur, o istorie riguroasa a pesticidelor gaseste mentiuni in textele vechi, cu 2000 de ani inainte de Hristos, despre utilizarea prafului de sulf sau a unor substante toxice cu arsenic, mercur si plumb. Dar utilizarea lor sporadica in acele vremuri, nu a contaminat agricultura traditionala de la noi si de pe mapamond. Cine mai are bunici pe la tara, sa-i intrebe ce fel de pesticide utilizau inainte de colectivizare... Evident produsele agriculturii traditionale pot fi considerate bio. Agricultura industrializata stiintific a schimbat totul...
      Se pune intrebarea fireasca pentru ce aceasta nebunie colectiva ? De ce sa renunti la o asemenea agricultura pentru ca apoi sa o redescoperi ? Doar pentru profit ?  Tezele potrivit carora agricultura traditionala nu poate asigura necesarul de hrana pentru populatie sunt false. Nu trebuie sa fii specialist ca sa observi ca marile perioade de foamete in Europa si in lume sunt legate de revolutii, razboaie si proasta organizare sociala. Sa ne amintim doar ce a insemnat comunismul...
      Pe de alta parte in statele dezvoltate economic agricultura industrializata produce cu mult mai mult decat poate consuma tara respectiva. Asa s-a ajuns la absurditatea din criza de supraproductie din 1929-1932, cand s-au distrus pe diverse cai mari cantitati de produse agricole, doar spre a le pastra un pret ridicat. Daca in anii 1900 in Statele Unite, ca si peste tot in lume de fapt, doi agricultori puteau sa produca hrana pentru ei si pentru inca alte trei  persoane, azi un om produce alimente pentru mai mult de 100.
      In acelasi timp agricultura stiintifica in numele securitatii alimentare utilizeaza azi mijloace si metode care dupa cum vedeti sunt combatute pe toate continentele de 100 de ani, de somitati care aduc argumente teoretice si dovezi practice. In mod evident cei care ne conduc viata au ramas surzi la aceste argumente, in tot acest timp. De ce ? In primul rand pentru ca o productie mai mare inseamna impozite mai mari. in alta ordine de idei o agricultura industrializata asigura controlul populatiei - mijloacele de productie si  hrana rezultata se afla in mainile unui numar redus de proprietari care pot fi controlati.
      Ce e de facut ? Pe cat se poate reintoarceti-va spre natura. Diminuati-va timpul petrecut in spatiile virtuale si incercati sa faceti o gradina cat de mica. Cautati alimente cat mai curate si naturale, chiar daca azi costa mai mult. Dar peste cativa ani nota de plata la medic o sa fie mai mica, va asigur. Cei carora sunt azi oameni de stat, imi voi permite sa le amintesc ca au instituit normalitatea pe baze statistice. Ori daca azi avem in Romania mai multi oameni bolnavi decat sanatosi ar fi bine sa redenumeasca Ministerul Sanatatii prin ceea ce este, adica un minister care gestioneaza nesanatatea. Sanatatea individuala si la nivel populational fara preventie nu este posibila. Ministerul Sanatatii ar trebui corelat cu Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale. Cand gestionezi sanatatea unei populatii bolnave, trebuie sa iti imaginezi ca nu lista medicamentelor de azi este o problema, ci lista de ieri a practicilor agricole si a alimentelor nesanatoase.
                                                                 Gabriel Aosan

(postat 01.03.2014)







In conformitate cu legislatia drepturilor de autor, daca nu aveti un acord scris din partea Melidava, puteti prelua maxim 500 caractere din articolul care va intereseaza, daca precizati sursa si inserati vizibil link-ul articolului.