––> +

O zi obisnuita de viata

Ma gandeam deunazi la bunicii nostri, care au trait pana la 80 - 90 de ani, sau mai mult. Perfect lucizi, intelepti cum se cuvine dupa experienta de o viata. Mergeau poate mai agale, dar pe picioarele lor. Viata era de neconceput fara sa lucreze in gradina, sau sa iasa la camp, macar sa fie laolalta cu cei tineri. Apoi, la un moment dat, mai slabiti, mai tacuti, plecau pe Lumea Cealalta.

Oare de ce nu mai avem acesti batrani, despre care vorba populara poate deja uitata, spunea ca « Cine nu-i are, sa-i cumpere ? » Azi vorbim despre boala Alzheimer, care se poate instala deja dupa varsta de 50 de ani, despre cardiopatie ischemica cronica, insuficienta cardiaca, ateroscleroza si multe alte boli ale varstei a treia.

Zilele petrecute la bunici mi-au rams in memorie printre cele mai dragi. Imi amintesc ca dimineata, cand noi copii ne trezeam, ei erau de mult in curte. Animalele erau randuite, pregatirile in toi pentru mersul la livada, papusoi, coasa, sau la cules de fructe.

Incerc sa pastrez pe cat posibil esenta acestui stil de viata. Ce fac zi de zi ? Ma trezesc devreme, inainte de ora 06 de regula. Mai raman putin intinsa, constat ca somnul a fugit, mintea este limpede, asa ca imi intind oasele, apoi ma ridic. Fac o cruce, spun in gand « Tatal nostru » si ma bucur de ziua care incepe. Merg la baie pentru o toaleta completa. Ziua trebuie inceputa in deplina curatenie.

Apoi usoara, in linistea adanca, fac uneori si o meditatie. Incredintata de toata bunatatea dumnezeiasca, auzind de afara pasarelele care canta voioase, impreuna cu zgomotele satului care se trezeste, ma intorc catre alte lucruri ale inceputului zilei. Fac o repriza de gimnastica sa-mi incalzesc bine toate articulatiile, apoi ma indrept catre bucatarie. Aici scot din congelator polenul crud si il pun la dizolvat in apa cu zeama de lamaie. De regula dimineata mananc o portie de polen, 3?5 lingurite, la care uneori adaug putin laptisor de matca, unu?doua grame.. Pe langa el ? un fruct, sau un nectar proaspat preparat din fructe cu cateva mirodenii. Din cand in cand fac un decoct de radacina de asparagus in lapte. Sau daca mi-e foame, mananc o felie de paine integrala cu ghee si miere. Micul dejun e gata ; pana la miezul zilei nu mai am nevoie de nimic.

Fac o scurta vizita in gradina sa le dau binete plantelor, apoi cel tarziu pe la ora 8 imi incep activitatea.

La amiaza iau o pauza de o ora in care mananca toata lumea. Consum de regula un singur fel de mancare. Uneori iau o supa calda inainte. Imi plac mancarurile preparate din cereale sau leguminoase uscate ori crude, cu seminte, uleiuri presate la rece si nerafinate, asezonate cu diverse mirodenii. Pe acestea le consum fara paine. Carne ? destul de putina : cam la doua-trei mese din saptamana mananc peste sau pui crescut in curte. Incerc sa ma alimentez cat mai simplu, fara sa amestec prea multe tipuri de alimente. Ma ridic de la masa inainte de a simti stomacul incarcat. Astfel digestia este usoara, mintea ramane clara, iar intreg corpul isi pastreaza supletea.

Apoi continui activitatile zilei, ora dupa ora. Cand ceasul ajunge pe la orele 18 ma opresc. Ies putin in gradina sa cert buruienile care incearca sa se instaleze pe langa scoala de copaci, si pe langa plantele medicinale?

Ma simt foarte bine, am terminat cu munca, se apropie seara si trebuie pregatita masa. Pun repede apa la fiert iar cand clocoteste adaug hrisca. Intr-o craticioara de pamant ori de otel inoxidabil pun putin ulei nerafinat, o mân? de seminte de migdale si de floarea soarelui, sare de mare, mirodenii. Le prajesc putin apoi adaug ardei verde taiat. Invart cu lingura de cateva ori, apoi sting focul si acopar cu capac. Hrisca s-a fiert si ea, o strecor si o amestec in craticioara de pamant cu celelelate. Mancarea-i gata. Poate maine fac un peste la gratar. Voi vedea daca o sa simt nevoia. Acum ma intorc sa iau o salata pentru mancarea de hrisca si observ pe fereasca cum cerul inrosit de soarele care apune ma cheama afara. Nimeni nu ar rezista la o asemenea splendoare, asa ca ies pana la coltul casei sa admir jocul de culori dinspre orizontul apusului. Ma bucur din nou de lucrurile minunate pe care ni le-a lasat Bunul Dumnezeu pe lume.

Inainte de culcare ascult putina muzica sau vad o parte dintr-un film vechi pe DVD, citesc ceva?Ora 22? 22.30. Merg la baie pentru toaleta si ma pregatesc de culcare.

Ma inchin si ma culc linistita. Inainte de a adormi incerc sa-mi amintesc un fragment frumos din ziua care a trecut sau un crampei din povestile copilariei.

Cam astfel se desfasura o zi obisnuita de munca, in urma cu cateva luni. Desigur ca sunt si multe zile diferite. Vin sfarsiturile de saptamana, mai sunt calatoriile in interes profesional sau vacantele. Programul de lucru arat? altfel atunci, dar reperele importante ale vietii se mentin.

Inca ma simt ca la 20 de ani, desi au trecut mai multi de 20 de atunci. Ma straduiesc mereu sa-mi indeplinesc indatoririle si totodata sa ma bucur de tot ceea ce Dumnezeu ne-a daruit. Ni s-a dat sa le purtam de grija celor din jur, dar avem indatoriri si fata de noi insine. Sufletul cel mai presus din viata, are drept locas vasul de lut al trupului. Ambele au o anume importanta, caci una fara de cealalta nu ar mai trai pe aceasta Lume. Laolalta se pot pune cu forte depline in slujba celorlalti. Ma intreb daca reusesc sa fac suficient de bine toate acestea. Raspunsul sper sa-l primesc intr-o Lume mai buna, unde sa ma reintalnesc cu bunicii, peste multi ani de sanatate. Ani in care sa nu ma fi saturat inca de frumusetile Lumii acesteia, dar sa-mi fi implinit menirea ce mi-a fost harazita?

 

Dr. Cristina Aosan

(Articol publicat in revista Formula As nr. 907(8) din 26 Februarie-5 Martie 2010 )

 







In conformitate cu legislatia drepturilor de autor, daca nu aveti un acord scris din partea Melidava, puteti prelua maxim 500 caractere din articolul care va intereseaza, daca precizati sursa si inserati vizibil link-ul articolului.