––> +

Nutritie, nutrigenomica si individualitate biochimica

- concepte de fundament in medicina integrativa -

      Am ales sa discutam despre un subiect la moda, genele, dar si despre nutritie, si mai ales individualitatea si complexitatea nutritiei. Materialul de mai jos speram ca va explica de ce nu pot exista in medicina “retete alimentare” standard, si nici macar un desfasurator alimentar fix pentru fiecare persoana in parte, ci doar recomandari, care trebuie ulterior adaptate si ajustate functie de evolutia starii de sanatate si factorii externi si interni la care se supune persoana, pe parcursul vietii normale sau a unei suferinte. Abia apoi se poate vorbi despre un  regim de alimentatie cu adevarat eficient.
      Domnule Prof. Bragarea, se discuta mult despre gene si implicatiile lor in individualizarea organismelor. Vorbind pe intelesul tuturor, ce este de fapt ”o gena” ?
      Un raspuns simplu este dificil de dat. Genotipul reprezinta totalitatea genelor si informatiei genetice, atat intra- cat si extra-cromozomiala. Fenotipul se defineste drept totalitatea expresiei informatiei genetice in plan structural, functional, psiho-emotional si comportamental, adica o fiinta umana asa cum o cunoastem. In genetica clasica, gena reprezinta o entitate a genomului care determina o anumita caracteristica fenotipica, in corelatie cu interactiunea dintre organismul respectiv si mediul in care functioneaza. Ulterior a aparut ideea ca o gena consta din ADN-ul care codeaza o proteina ce efectueaza functii asociate cu expresia fenotipica a genei: ”o gena - o enzima”. Evident lucrurile sunt mai complicate prin interventiile promotorilor, a produselor de scindare a genelor si de scindare a acizilor nucleici. Se descriu mai multe tipuri de gene: gene structurale, gene de reglare, alele si alte astfel de unitati.
      Ce intelege un chimist prin ”individualitate biochimica” ?
      Biochimistul american Roger Williams si laureatul premiului Nobel Linus Pauling au impus ideea ca unele mutatii – extrem de specifice – ale genelor, ce se pot produce in conditii variate (uneori chiar normale) de mediu si viata, cauzeaza modificari de ”mediu molecular”. Aceste modificari implica diferente intre necesitatile nutritionale, care sa asigure functionarea optima a intregului organism. Ca urmare pot aparea modificari ale unor functii, asociate starilor particulare fiziologice sau starilor de boala. Astfel necesitatile functionalitatii optime sunt diferite chiar in cazul gemenilor, datorita dezvoltarii lor in medii diferite. Reamintind cuvintele lui Shakespeare, ”hrana unuia poate fi altuia otrava!”

          

                 Foto prin livada noastra (soiuri autohtone)
      Pornind de aici s-a constituit Human Genome Project?
      De fapt, Human Genome Project a aparut in 1973 ca necesitate de a alcatui o baza internationala de date privind genomul uman. Genomul nu este rigid sau predeterminat. Aberatiile si diferentele genetice se manifesta insa in principal la expunerea indivizilor  la situatii si conditii defavorabile. Astfel s-a impus si ideea polimorfismelor genetice. Caracteristicile genetice pe care le detinem nu sint imuabile/definitive din momentul primului contact ovul-spermatozoid. Aceasta a fost o modificare revolutionara a geneticii Mendeliene - greu de acceptat.
      Nu exista nici uniformitate si nici valori medii pentru parametrii biochimici umani. Recomandarile nutritionale sunt destinate ”aproape tuturor persoanelor in stare buna de sanatate” si au relevante discutabile – nu exista indicatori medii optimi in acest domeniu.   
      Fiecare individ poseda o structura fiziologica si biochimica proprie, in care produsele genelor interactioneaza cu mediul si cu stilul sau de viata (regim alimentar, situatii de viata, credinte, expunere la toxine, medicamente,...) si determina raspunsuri fenotipice caracteristice, ce pot fi normale sau anormale, inclusiv aparitia de afectiuni degenerative.
      Procesul este continuu si poate progresa insesizabil in cascada, de exemplu: Stare de bine  - Deprinderi nesanatoase - aparitia de simptome - disfunctii in fiziologie apoi structurale (cefalee, depresii, constipatie, dureri articulare, reflux gastric, colesterol marit, hipertensiune, acumulare de grasime abdominala, modificari ale peretelui vascular,...) - afectiuni cronice.
      Domnule Profesor, sa explicam cititorilor care este rolul geneticii in formarea individualitatii biochimice si nutritionale ?
      Genetica personala determina complexul biochimic, iar prin aceasta influenteaza cantitatea necesara dintr-un nutrient.
      De exemplu acidul folic este o vitamina implicata in sanatatea cardiovasculara si neurologica. Una din implicatiile sale este micsorarea cantitatii de homocisteina care se acumuleaza intr-un metabolism normal. Excesul de homocisteina poate genera afectiuni cardiace, osteoporoza, dementa si unele cancere (colorectal, pulmonar sau cervical).
      Activarea acidului folic este realizata de catre enzima metilentetrahidrofolat reductaza, codata de catre o anumita gena. Mici variatii ale structurii acestei gene micsoreaza activitatea enzimei, in proportii variabile. Ca urmare, persoanele care detin aceste variatii au nevoie de mai mult acid folic in hrana, in rate ce sunt si ele variabile.   
      Ce parere aveti despre deficitele nutritionale si relatia lor cu starea de sanatate ?
      Va dau un exemplu: deficientele nutritionale in donori de grupari metil (folati, vitamina B12, colina, metionina) conduc la hipometilarea ADN-ului, iar in consecinta la silentarea genei supresoare de tumori (odata cu persitenta deficitului si inaintarea in varsta), alterarea genotipului, modificarea profilului genetic si a fenotipului celular. Implicit creste riscul de cancere, afectiuni degenerative si deficiente de dezvoltare. Acestea pot fi diagnosticate cu tehnici moderne ce determina distrugerile de ADN prin biomarkeri specifici asociati nutritiei si/sau starii de boala. Pe de alta pparte se pot preveni prin interventii in regimul alimentar si stilul de viata, in acord cu subgrupul genetic, sau chiar personalizate.
      Dar in Europa si SUA este mai degraba hazardat de vorbit despre deficite nutritionale. Adeseori sunt implicate EXCEDENTE diverse (ex. metale grele, acid folic, calciu, metionina, colina, acizi grasi omega-6), ca urmare a dezechilibrelor din alimentele occidentale si a administrarii de suplimente, in incercarea de a compensa carentele.
      Recomandarile nutritionale se bazeaza pe ipoteza ca toti indivizii au aceleasi nevoi nutritionale, cu exceptia unor diferente minore de varsta, sex, activitate fizica. Personalitatea nutritionala si prescriptiile de suplimente impun insa analize si determinari biochimice individuale. Fiecare individ este unic, iar raspunsurile la diferiti nutrienti difera de la individ la individ – aceste diferentieri fiind extrem de subtile.
      Sistemele de nutritie bazate pe grupele sanguine constituie un progres prin recunoasterea rolului leptinelor, insa acestea trebuie evaluate si conform productiei de neurotransmitatori, metabolismului metalelor, echilibrului glucozei, vitezei de absorbtie, istoricului de familie.
           

                              Foto - rosie din gradina noastra (soi autohton)
      Daca ati pomenit, Domnule Profesor, despre grupele sanguine, si tocmai discutam despre individualitate si genotipuri, sa ne amintim ca in cadrul sistemelor de grup sanguin, pe langa antigenele O, A si B, eritrocitele umane contin si alte antigene intre care Rh, M/N, S, K, Cellano, Duffy, care se transmit ereditar. Acestea determina un numar imens de genotipuri, peste 500 miliarde, care face ca fiecare individ sa prezinte o “pecete” unica sanguina, in aceeasi masura ca si amprentele digitale.
      Iar despre absorbtia diferita de la o persoana la alta se vorbea inca de acum cateva zeci de ani:“Resorbtia medicamentelor variaza in limite foarte mari de la un individ la altul din motive nu intotdeauna cunoscute. S-a constatat ca aceeasi substanta, guanetidina, intrebuintata in tratamentul hipertensiunii arteriale, se absoarbe in cantitate de 3% la unii bolnavi, iar la altii de 27%. Pentru obtinerea efectului terapeutic, dozele vor varia de la 10 mg la 1000 mg in functie de cantitatea care se gaseste in mod real in sange si tesuturi.” (Medicamentul – remediu si otrava; Prof. Dr. Nicolae Dragomir, Dr. Mihai Plauchitiu; Editura Facla, 1978). Aceste diferente sint in legatura evidenta tot cu individualitatea biochimica. Am dat un citat din farmacologie, fiindca acolo s-au studiat mai mult aceste aspecte, ce sunt de fapt implicate in procesarea a tot ce trece prin tubul digestiv: alimente, lichide, medicamente, suplimente alimentare.
      Asadar, cum a aparut nutrigenomica ?
      Genomica nutritionala studiaza efectele alimentelor asupra genelor si raspunsurile la nutrienti (vitamine, minerale, alti compusi cu activitate biologica) determinate de variatiile genetice individuale.
      Observatia initiala a fost ca regimul alimentar poate reprezenta un factor de risc pentru anumite patologii. S-a simtit nevoia de a evalua rolul vitaminelor, mineralelor si al compusilor bioactivi din hrana asupra expresiei genelor si/sau structurii lor; cat si efectele pe care variatiile genetice individuale le determina in raspunsurile organismului la anumite alimente.
      S-a constatat ca unii nutrienti pot modifica genomul uman. Totodata, interventia nutrientilor in echilibrul dintre starile de sanatate si boala depinde de structura genetica individuala. Relatia se deruleaza pe ambele sensuri. Gene reglate de catre hrana pot fi implicate in profilaxia sau in severitatea simptomelor unor afectiuni.
      Explicati va rog pe scurt, ce este nutrigenomica ?
      Sufixul ”-omica” descrie ramuri ale biologiei si ale stiintei medicale (ex. genomica, proteomica, metabolomica) si este folosit pentru sisteme, alcatuite din constituenti cu functii integrate si date complexe caracteristice lor. Studiul genomului uman (medicina personalizata, predictiva si orientata) implica studii variate asupra variabilitatii genetice, ale codului genetic, in raport de influentele mediului si modului de viata, fata de afectiunile probabile.  
      Nutrigenomica (genetica nutritionala) este o ramura particulara, ce studiaza modul in care alimentatia ne influenteaza genetic si modul in care diferentierile genetice ne influenteaza raspunsurile la alimentatie.
      Din perspectiva genetica, nutritia exercita un impact asupra starii de sanatate prin influentarea expresiei genelor si /sau posibile modificari ale structurii lor, reflectindu-se ulterior in caile metabolice. Astfel, hrana constituie un factor de risc pentru diferite afectiuni, totul depinzand de personalitatea genetica a individului – de unde ideea de nutritie personalizata.
      Pentru a nu intra in detalii exagerat de tehnice, principiile nutrigenomicii sunt:
1. Componentele hranei pot actiona direct sau indirect asupra genomului uman, modificind expresia genelor si a produselor acestora;
2. Componentele hranei pot modifica riscul aparitiei unor afectiuni, prin modularea proceselor genetice implicate in instalarea, incidenta, progresia si severitatea afectiunilor;
3. Hrana poate compensa sau accentua efectele polimorfismului genetic.
      Exista o interfata bine definita intre genom si alimentatie, interfata care expliciteaza predispozitiile individuale, care se manifesta cu intensitati diferite in functie de alti factori corelati cu mediul si stilul de viata. Ca si in farmacogenomica, nutrigenomica arata ca o substanta alimentara are impact diferit asupra unor diferite segmente de populatie.
      Nutrientii modifica expresia informatiei genetice. Modificarile in expresia genelor pot constitui „amprenta” moleculara a expunerii la anumiti nutrienti.

                 

                              Foto - in gradina naturala
      Exemple de modificari biochimice prin inter-relatia genom-nutrienti ?
      Genele implicate in procesul de imbatranire controleaza energetica celulelor prin modificari ale raportului NAD+/NADH. Restrictiile calorice (hrana mai saraca in calorii) maresc concentratia de NAD si activeaza gena SIRT1, marind durata de viata. Odata cu inaintarea in varsta, scade capacitatea de a bloca procesele oxidative si – implicit – de a modifica structura biomoleculelor, fluiditatea membranelor celulare si reduce afinitatea coenzimelor pentru enzime.
      Un alt exemplu binecunoscut este efectul consumului de cafea asupra incidentei afectiunilor cardiace. Acesta se manifesta numai la indivizii care poseda metabolizanti „lenti” ai cofeinei, codificati genetic.
      Puteti exemplifica si asupra individualitatii biochimice ?
      Sa ne amintim cativa parametri din fiziologia umana: numarul de plachete sanguine (trombocite) poate varia intre 150.000 si 690.000/mm3, concentratiile de acetilcolina difera de 16 ori intre subiecti indivizi sanatosi, cele de histamina de 4 ori, cele de acid piruvic de 5 ori, iar cele de uree de 4 ori; concentratiile post-prandiale de pepsina gastrica de circa 100 de ori; modelele de secretii intestinale, saliva si sucuri gastrice sunt diferite de la individ la individ. Si acestea sunt doar cateva elemente din complexitatea umana, dar suficiente ca sa realizam ca fiecare persoana detine dominante metabolice diferite si ca deosebirile dintre simptomele aceleiasi afectiuni sint corelate cu unele dezechilibre biochimice. Lucrurile sint si mai complicate daca tinem cont de efectele ritmurilor circadiene si sezoniere, care influenteaza determinarile de moment.
      Medicina moderna foloseste clasificari metabolice, pentru a descrie interactiunile dintre nutritie si sistemul nervos autonom, sistemele oxidative si cele endocrine. Se doreste ca tratamentele medicale sa fie prescrise pe baza fiecarui tip metabolic si avind in vedere modul individual in care se efectueaza digestia, concentratiile de calciu, starea sistemului imunitar, starea electrolitilor, modul de asimilare al grasimilor si al proteinelor.
                   

                                  Foto - corsodusele ca sorcova
      Intr-adevar Domnule Profesor, medicina moderna tinde spre o impresionanta privire la microscop si dihotomizare a organismului uman. Totusi spre a se apropia de realitatea fiintei si a vietii umane, s-ar impune sa fie completata cu aspecte ce tin de mental, emotional, relatii, ambient, adica  factori ce sint implicati moment de moment in evolutia acestor parametri fiziologici si biochimici.
      De altminteri, studiile extinse din domeniul epigeneticii au dezvaluit ca activitatea mentala, cat si activitatea fizica influenteaza exprimarea genotipului in fenotip.
      Dupa cum se descriu si asa-numitele afectiuni genetotrofice. Termenul semnifica expresia genetica incompleta, ca urmare a insuficientei adaptari a unui individ la unele cerinte generale.
      Aceste elemente fac mai complexa imaginea relatiei dintre genom si alimentatie, iar totodata constituie o speranta de viitor pentru persoanele care au afectiuni genetice. In aceasta privinta, am facut observatii imbucuratoare pe parcursul anilor de terapii naturiste: administrarea de polen crud si laptisor de matca crud a determinat imbunatatiri semnificative ale evolutiei clinice si paraclinice la persoane ce aveau suferinte genetice, de exemplu in porfirie, talasemie, sindrom Down.
      O problema care a atins nivelul social este obezitatea. Detine individualitatea biochimica implicatii in obezitate ?       
      In obezitate, pe langa balanta dintre aportul si consumul energetic, mai sunt implicate microelemente chimice prin interactiunile lor cu enzime, pro-hormoni, granule pre-secretorii si membrane biologice. In mare spus, supra-ponderalii si obezii, in special copiii si adolescentii, prezinta deficiente de fier si excedente de cupru, care modifica accesibilitatea si depozitarea nutrientilor. In special la tineri apar defecte ale transductiei semnalelor leptinelor si/sau hiperinsulinemia, care pot modifica nociv semnalele de necesar energetic.
      Fiecare dintre aceste elemente biochimice prezinta particularitatile sale, in raport cu variatiile genomice mentionate, realizind o formula unica functionala si structurala pentru fiecare obez. In medicina ultra-moderna se are in vedere elaborarea de regimuri alimentare personalizate elaborate pe baze genetice, in functie de genotip.
      In mod curent, in tratament se pot trasa doar reguli generale pentru obezitate, care  trebuie aplicate individualizat in functie de caracteristicile fiecarei persoane.
      Va rog explicati cum este implicata nutritia in tulburarile sistemului imunitar.
      Pentru natiunile in curs de dezvoltare ori la persoane in varsta sau spitalizate, la care sint cunoscute deficiente imunitare, apare deficienta nutritionala primara (DNP) a raportului proteine/energie, asociata cu deficiente in micronutrienti esentiali, de exemplu vitamina A, zinc, fier, cupru, magneziu, seleniu.
      Pentru a explica relatia DNP cu imunitatea se impun cateva detalii de fiziologie umana si celulara.
      DNP afecteaza imunitatea mediata celular prin atrofii ale timusului cu scaderea concentratiilor de celule T si a eficientei raspunsului la antigeni. DNP determina de asemenea modificari ale afinitatii anticorpilor, scaderea producerii de citokine si de proteine ale complementului, precum si la disfunctii ale fagocitelor, si compromiterea integritatii barierelor cu mucus.
      Acizii grasi esentiali sint implicati in sinteza unor molecule de semnalizare. Cei omega-3 sint antiinflamatori si imunosupresivi; cei omega-6 sint proinflamatori si imunostimulatori. Acidul linoleic conjugat mareste concentratiile de IgA si IgM din plasma si scade concentratiile de citokine pro-inflamatoare.
      Deficientele de vitamina A afecteaza integritatea membranelor cu mucus, functia fagocitica si activitatea celulelor killer. Derivatul acestei vitamine, acidul retinoic, influenteaza imunitatea mediata celular si raspunsurile antigenilor la anticorpi.
      Vitamina D intervine in fagocitoza, producerea de citokine, diferentierea limfocitelor si producerea de anticorpi. Deficientele maresc riscul de producere a bolilor autoimune (diabet de tip I, scleroza multipla, artrita reumatoida), si a unor cancere (colorectal, mamar, de prostata).
      Iar exemplele pot continua, dar ca sa nu plictisim cititorii, putem spune pe scurt ca imunitatea e direct si puternic influentata de nutritie.

                

                      Foto - in plantatia noastra de "rosii galbene" natur
      Mai multi cititori ne intreaba daca si in ce masura nutritia influenteaza activitatea cerebrala ?
      Creierul uman este unul dintre organele profund personalizate. Este o “uzina chimica” ce produce (24 de ore din 24) serotonina, dopamina, norepinefrina si numerosi alti neuromediatori, substante chimice complexe, folosind nutrientii din hrana drept materii prime. De aici rolul fundamental al nutritiei.
      Puteti detalia implicatiile nutritionale asupra psihicului ?
      Cea mai mare parte a deficientelor de neurotransmitatori sint de natura genetica si se instaleaza prin absorbtie, metabolism sau depozitare anormale ale unor nutrienti.
      Acizii grasi esentiali sint implicati in formarea receptorilor, a neurotransmitatorilor si a tecii de mielina a nervilor. De aici rolul carentelor in acizi omega-3 in depresii si schizofrenii, care pot fi ameliorate prin simple administrari de suplimente nutritionale sau alimente care le contin, de exemplu nuci, alune, seminte de canepa sau uleiurile acestora.
      Malabsorbtiile sunt adeseori implicate in situatiile de autism. Ele genereaza iritatii cronice ale tractului intestinal, candidoze si deficiente mentale cu impulsivitate, deficiente de invatare.
      Supra-metilarile biologice genereaza concentratii excesive de dopamina, norepinefrina si serotonina, insotite adeseori de excedente de cupru si/sau de metionina. Simptomele tipice acestor situatii sunt reactiile adverse la substantele care stimuleaza productia de serotonina, retard mental. Sub-metilarile biologice sunt asociate deficientelor de serotonina, calciu, magneziu, metionina si vitamina B6, cu exces de folati si se manifesta prin predispozitie la alergii, perfectionism, competivitate. Pot fi ameliorate folosind suplimente pe baza de kava-kava, inozitol, sunatoare.
      Metabolismul modificat al ionilor metalici este generat de functionarea defectuoasa a metaltioninei si se manifesta prin depresii de natura hormonala, intolerante la estrogeni. Pacientii trebuie sa evite ionii de cupru (alge marine, ciocolata, roscove) si sa foloseasca suplimente pe baza de zinc, mangan, cisteina, serina si vitamina B6.
      Deficientele de control a concentratiei sanguine de zaharuri - factor agravant pentru alte afectiuni, se manifesta prin iritabilitate, tremuraturi frecvente, anxietate, fiind tratate prin folosirea de suplimente pe baza de crom si mangan si un regim alimentar cu mese frecvente, in cantitati mici si continind zaharuri cu asimilare lenta. Evident respectind intervalul de timp dintre mese, necesar unei bune digestii.
      Deficientele de piroli – piroluriile concretizate in deficite de zinc, acid arahidonic si vitamina B6. Se manifesta prin temperament exploziv, instabilitate emotionala, deficiente de memorie, sensibilitate la infectii, lumina si sunete.
      Unii depresivi au o deficienta de compusi pirolici care impiedica formarea vitaminei B6 si – implicit - biosinteza serotoninei. Medicamentele antidepresive pot fi eficient inlocuite cu alimente bogate in vitamina B6.

      As mentiona, Domnule Profesor, ca o manifestare tot a individualitatii despre care vorbim, un alt mecanism implicat in depresii, descoperit de cercetatorii japonezi. E vorba despre scaderea ratei de multiplicare diurna a neuronilor din zonele profunde ale creierului, in anumite conditii de viata. Iar revenirea la normal a acestei rate de multiplicare se asociaza cu iesirea din depresie.
               

                       Foto - trecind pe sub arcada de pere
      In loc de incheiere, continuam cu cateva comentarii
      Alimente cu modificari genetice
      Daca nutrigenomica constata ca alimentele obisnuite pot produce modificari asupra genomului uman, oare cum se reflecta asupra acestuia consumul mult-discutatelor MGO ?
      Sa pornim de la exemplul simplei selectari a soiurilor de grau de-a lungul timpului, in scopul unor productii cat mai mari. Soiurile cultivate azi sint schimbate fata de cele de acum 100 de ani. Ele contin un gluten cu structura modificata. Ca urmare, desi la origine glutenul este o proteina de foarte buna calitate, totusi cel al zilelor noastre a ajuns sa creeze diverse neajunsuri.
      Mai departe, ne intrebam daca in urma unei interventii efective asupra genomului lor, organismele modificate genetic nu cumva prezinta schimbari in compozitia lor biochimica ce pot determina si in genomul consumatorilor umani modificari nedorite ?
      In plus, cercetarile de epigenetica din ultimii ani au aratat ca ADN-ul in sine, prin simpla lui prezenta, determina modificari in acord cu structura sa, asupra ambientului. Ei bine, genomul uman este obisnuit sa vina in contact cu genomul originar al produselor alimentare consumate zi de zi. In aceste conditii, daca se schimba o parte din alimentele cunoscute si acceptate de milenii, cu unele ce prezinta modificari genetice, oare interventia in corpul uman a genomului modificat al acestora nu ar putea ca in plan subtil, informational, sa determine chiar si in mod direct schimbari in genomul uman consumator sau in felul in care acesta se exprima fenotipic ?
      Fiecare om este unic
      Aparte de calculele genetice, a numarat cineva cate tipuri de analize sanguine se lucreaza azi in laboratoare ? Sint probabil sute de parametri sanguini variabili care se urmaresc, iar fiecare dintre ei are cate un interval de normalitate ce cuprinde sute de valori normale. Acesti parametri sint in inter-relatie cu alimentele consumate. Din combinarea lor rezulta un numar impresionant de variante posibile pentru starea de sanatate, fiecare dintre ele putind sa aiba manifestarile sale particulare pe diversele planuri, intre care digestiv, micrometabolic, comportamental.
      Ca sa incercam o ilustrare simplificata, sa consideram doar 10 parametri masurabili de biochimie sanguina (ex. glicemie, hemoglobina, GOT, amilaza, uree...) si pentru fiecare numai cate 10 valori normale din numarul practic imens cuprins in intervalul de referinta. Cate variante normale ar rezulta din combinarea acestora ? Calculul matematic ne socoate 10¹º combinatii unice posibile, de normalitate. Adica 10.000.000.000 (mai mult decat intreaga populatie actuala a globului pamantesc) de posibile individualitati biochimice, socotind doar cativa parametrii biochimici sanguini, din imensa complexitate a fiintei umane. 10 miliarde de posibile comportamente diferite, fara a socoti variabilitatea factorilor personali mentali, emotionali, nici a factorilor de mediu natural si social.
      Spre a ne apropia de realitate, daca din sutele de parametri sanguini variabili masurati am considera doar 100 si pentru fiecare parametru am considera doar cate 100 de valori normale posibile, din numarul practic imens cuprins in intervalul de referinta, combinatiile posibile sint 100¹ºº. Valoare ce nu poate fi cuprinsa de mintea umana, si care doar pentru a fi scrisa ar necesita prea mult timp si spatiu. Aceasta valoare depaseste de departe chiar si numarul supranumit in matematica “googol”, care este numai 10¹ºº si se considera a fi mai mare decat numarul de particule elementare din univers. Acestea chiar daca nu am luat in calcul toti parametrii fiziologici umani si toate valorile lor posbile...
      Date fiind acestea, cum ar putea o substanta ingerata, fie ea alimentara fie terapeutica, sa manifeste exact acelasi efect la atatia indivizi unici ? Si cum ar putea un efect observat la un anume om sa fie repetabil la nesfarsit, cand fiecare dintre acesti indivizi unici este sub influenta unei multitudini de factori externi si interni aflati in permanenta schimbare ?
      Aratam intr-un citat de mai sus cum guanetidina se absoarbe la unii bolnavi in procent de 3%, iar la altii de 27%. O diferenta ce conteaza enorm pentru efectul manifestat ulterior in organism, si care impune variatii ale dozelor de la 10 la 1000 mg de la un pacient la altul. Iar la asemenea variatii se supune orice trece prin tubul digestiv: alimente, lichide, medicamente, suplimente alimentare.
      Ceea ce ilustreaza in parte si de ce nu se pot da garantii in medicina.
      Asa vedem si cat de absurda este pretentia din farmacologie ca utilizarea medicamentului alcatuit dintr-o substanta farmacologica data, ar asigura efecte reproductibile si controlabile, pentru oricine.
      Intre timp, farmacia naturii opereaza firesc cu combinatii de substante care variaza, intr-o permanenta adaptare la necesitatile dictate de variatiile factorilor ambientali. Din acest comportament natural, rezulta o compozitie chimica a remediilor naturale (plante medicinale, remedii apicole) care este variabila de la un sezon la altul si de la un an la altul, totusi pastrindu-si mereu eficienta.
      In acest mod simplu am explicat de ce nu sint posibile programe alimentare standard care sa fie corecte, si care sa inceapa in genul: “Luni, la ora 6, se vor consuma doi morcovi”, terminindu-se cu “Duminca, la orele 20 se recomanda o cana de ceai de tei”. La fel se intampla si cu curele de slabire care imbogatesc pe inventatorii lor, pe practicieni, si finalmente pe doctorii chemati ulterior sa regleze ce se mai poate din daunele produse…
      Fiecare dintre noi este unic in fiecare moment al vietii sale. Important este sa acceptam acest lucru si sa intelegem, asa cum se intampla in natura unde nu exista constrangeri mentale nerealiste, cum sa navigam armonios in acest ocean Divin, spre a-l parcurge cu bine de la tarmul nasterii pana la cel al trecerii dincolo…

                       
 
                            A consemnat pentru Dvs., Dr. Cristina Aosan
                                           
Bibliografie
1. S. S. Dambal, V. Indumati, Suchetha Kumari ”Relationship of obesity with micronutrient status” 2011, International Journal of Applied Biology and Pharmaceutical Technology, 2(1): 280-289
2. R. H. Lustig ”Childhood obesity; behavioral aberration or biochemical drive ?”2006, Nature Clinical Practice Endocrinology & Metabolism, 2:447-458
3. R. B. Eckhardt ”Genetic Research and Nutritional Individuality” 2001, J. Nutr. 131 (2):3365-3395
4. J. Neustadt ”The Important Role of Biochemical Individuality” 2007, Integrative Medicine 6(3)
5. R. Elliot ”Nutritional genomics” 2002, British Medical Journal, 324(7351): 1438-1442

Fotografiile:  Gabriel Aosan, la Melidava

(postat 01.09.2015)







In conformitate cu legislatia drepturilor de autor, daca nu aveti un acord scris din partea Melidava, puteti prelua maxim 500 caractere din articolul care va intereseaza, daca precizati sursa si inserati vizibil link-ul articolului.