––> +

Enurezis in abordare naturista

    O afectiune simpla in raport cu sanatatea, dar nefericita pentru viata celui ce o poarta: enurezisul. Vorbim evident despre enurezis-ul nocturn, desi asocierea termenilor este considerata pleonastica. Pentru un copil mic este de inteles si acceptabil ca uneori sa se “scape” in timpul noptii cu urinatul. Dar cand acest fapt si situatia in sine se prelungesc cu anii, vorbim despre un dezechilibru care ajunge sa afecteze sever viata individuala si sociala a copilului, ce poate atinge sub acest stigmat adolescenta, tineretea si chiar varsta de adult.
      Ultimul asemenea caz primit la cabinet, a fost la inceputul primaverii. Era un  adolescent de 16 ani, ce prezenta enurezis secundar de la varsta de 3 ani, dupa o operatie pentru fimoza. Anterior tratamentului chirurgical, mictiunile sale au fost normale. Dupa interventie, in fiecare noapte, cu rare exceptii, avea una sau chiar doua urinari involuntare in somnul lui profund. Mama isi programa somnul in mod special, ca sa-l trezeasca pe baiat sa urineze. insa aproape zadarnic, pentru ca evenimentul nedorit se petrecea cel mai frecvent in afara oricarui orar. Sunt greu de infatisat figura obosita si trista a unei astfel de mame... Imaginati-va implicatiile asupra intregii familii. Faptul ca baiatul nu putea dormi in alta parte decat acasa, fiindu-i imposibila orice deplasare mai lunga de o zi. De mentionat ca tratamentele medicamentoase incercate nu au adus nici o schimbare in bine.
      Udarea patului se considera a fi o problema cand e prezenta in mod constant, la varsta de peste 6 ani la baieti si peste 5 ani la fetite. Enurezisul nocturn afecteaza 15-20 % din populatia peste 5 ani, aproximativ 7 % peste 7 ani si 1-2 % dintre adolescenti si adulti. Este de doua tipuri: primar, la copii care au facut acest lucru dintotdeauna, si secundar, care apare dupa o perioada de timp in care copilul a fost “uscat”. Uneori sunt cazuri familiale de udare a patului. Daca mama sau tatal au avut asemenea istoric, creste probabilitatea ca si copilul sa aiba enurezis.
      Indiferent ca e primar sau secundar, atunci cand parintii observa prezenta defectului, copilul trebuie consultat de medic, mai ales daca sunt si alte simptome precum urina tulbure, sange in urina sau pe lenjeria intima, mictiuni dureroase sau udare peste zi. Trebuie lamurite posibilele cauze, de exemplu o vezica prea mica sau prea mare, o infectie sau debutul unui eventual diabet. Daca sunt eliminate asemenea cauze posibil primare, inseamna ca tulburarea este una intrinseca.
      In general, in mediul medical conventional, circula ideea ca nimeni nu stie ce anume determina “udarea patului”. Ca terapie se administreaza medicamente simpatomimetice, antidepresive sau anxiolitice, care nu dau rezultate prea bune. in schimb au efecte adverse de nedorit, in special asupra creierului si capacitatii intelectuale ale copilului aflat in plina dezvoltare. Se mai aplica si alte metode de tip educational, mai mult sau mai putin eficiente, destul de mult discutate.
      Totusi o analiza mai atenta poate descoperi radacinile profunde ale problemei, iar terapia naturista furnizeaza si metode de rezolvare.
      Adesea enurezisul poate fi urmarea unui stres, cum era cazul acelui adolescent de 16 ani. Suferinta s-a instalat dupa o interventie micro-chirurgicala, asupra unui subiect al carui psihic nu a fost suficient luat in considerare (un copil foarte speriat). Cadrele medicale nu au acordat atentie acestui aspect.
      Cu toate acestea, sub raport statistic, in mod frecvent afectiunea copilului este o reflectie a problemelor parintilor. Sunt situatii conflictuale manifeste, care produc suferinta intregii familii, cu precadere copiilor. in paralel unul sau ambii parinti pot avea si atitudini nepotrivite fata de copil, ceea ce accentueaza afectarea lui sufleteasca, iar enurezisul se poate agrava. Mutarea intr-o alta locuinta sau divortul parintilor poate de asemenea conduce la enurezis. Copiii care sunt abuzati sexual pot incepe sa ude patul.
      Alteori fara a fi neintelegeri in familie, daca unul dintre parinti pastreaza o conexiune afectiva prea stransa cu copilul, ii poate transmite in mod profund si involuntar anumite temeri sau framantari interioare ale sale. In consecinta, copilul exprima fizic problemele emotionale ale parintelui sau.
      Poate ca in acest fond emotional perturbat rezida de fapt explicatia situatiilor de agregare familala a enurezisului.
      Mai este luata in discutie la unii copii, deficienta in producerea unui hormon care eliberat in timpul noptii, in mod normal scade fluxul urinar.
      Trebuie precizat si ca acei copii care au o dezvoltare inceata, adesea au nevoie de mai mult timp pentru a ramane uscati peste noapte.
      In esenta pare ca este vorba despre un tonus scazut la nivelul aparatului urinar si al controlului sau prin sistemul nervos vegetativ, pe fond emotional dezechilibrat si cu posibila imaturitate hormonala, la copii care au un somn prea adanc.
      Ce este de facut atunci cand avem de a face cu un enurezis    patent ?
      In primul rand parintii trebuie sa nu fie niciodata suparati pe copilul care uda patul. Trebuie inteles ca el face acest lucru in mod involuntar, fiindca nu poate controla vezica. Furia impotriva acestuia nu ar face decat sa agraveze fenomenul. La fel, trebuie ca alti frati sa nu rada de cel in cauza. Mai intelept si eficient este sa fie recompensat copilul pentru evacuarea corecta a vezicii, atunci cand acest lucru se produce printr-un  control evident.
      Ca recomandari generale trebuie incercate restrictia consumului de lichide cu doua ore inainte de culcare si obisnuirea copilului sa urineze inainte de a merge in pat. Trebuie retinut si faptul ca copilul trebuie sa vrea sa ramana uscat pentru ca tratamentul sa dea rezultate. in acest sens, e bine ca la varsta cand nu mai sunt potrivite, sa nu se mai foloseasca scutece tip Pampers peste noapte. Acestea sunt comode pentru parinti, intrucat pastreaza patul si copilul uscati, insa copilul mic nefiind deranjat de senzatia de ud, nu va intelege ca are o problema. Ca atare nu va participa la demersul de rezolvare al unei astfel de situatii. in acest fel se prelungeste fenomenul pana la varste mai avansate.
      Pentru terapia directa, cum cauzele emotionale par a fi cele mai frecvente, trebuie analizata cu rabdare situatia copilului si a familiei. Pe scurt, consultatia poate cuprinde mai multi membri ai familiei. imi amintesc cum un prieten api-fito-terapeut din Portugalia, Dl. Antonio Couto, ne povestea ca in cazul in care constata ca problema unui pacient al sau are implicatii emotionale mai largi ajungea sa consulte si consoarta, apoi parintii sau chiar copii, dupa caz. Abia atunci problema pacientului sau putea fi elucidata si poate rezolvata complet.
      In aceste cazuri e necesara o terapie pentru parinti in primul rand, incat sa se inlature factorul iritativ emotional pentru copilul cu enurezis. Pe langa consilierea directa sau eventuala psihoterapie, de mare ajutor in acest sens sunt Remediile florale Bach.
      In cabinetul meu, aproape toti pacientii indiferent de patologie, au inclus in terapia lor un preparat cu remedii Bach, potrivit cu tulburarile emotionale ale fiecaruia. Ele functioneaza eficient, printr-o reechilibrare tacita psiho-emotionala. Iese din discutie un efect placebo, de vreme ce actioneaza prompt si la copii mici. Le-am folosit de asemenea la animalele din curte, unde efectele au fost clare si rapide. in practica curenta le asociez cu Elixirele stupului, niste remedii similare ca alcatuire si actiune, dar realizate din produse ale stupului. Cele doua tipuri actioneaza convergent si se completeaza reciproc, iar efectele sunt mai bune cand se folosesc laolalta.
      In terapia copilului cu enurezis sunt cu deosebire eficiente remediile contra fricii, stresului, socului, cat si pentru intarirea increderii in propria persoana.
      Din apiterapie, un interes deosebit s-a acordat apilarnilului. La  Institutul de  Medicina si Farmacie din Targu Mures s-au facut studii clinice inca din anii '80.
      S-a studiat actiunea in tratarea enurezisului, la copii de diverse varste; unui lot i s-a administrat medicatia alopata curenta, iar altuia preparate cu apilarnil. La lotul cu apilarnil, controlul sfincterian s-a instalat mai rapid; nu au fost efecte adverse. In cazurile rebele, s-a asociat medicatia conventionala cu apilarnilul. Ca mecanisme implicate, s-a considerat ca apilarnilul tonifica controlul vegetativ central si al sfincterelor, trateaza si previne infectiile urinare asociate. Administrarea s-a facut doar seara la culcare, spre a realiza si o superficializare a somnului prea profund al acestor copii.
      Experienta acumulata in timp, ne-a aratat ca efecte mai bune, stabile si o modulare mai fina se obtin daca apilarnilul se foloseste in combinatie cu miere si polen (Apilarmel), pentru ca aceste remedii se potenteaza reciproc. Noi am preferat administrarea Apilarmelului seara, de regula in doze de 1/2-1 lingurita la copiii pana la 10 ani, in functie de varsta si greutate. La cei mai mari am administrat 2 lingurite sau chiar mai mult. Dimineata recomandam o doza de laptisor de matca din Apicultura blanda®, care contribuie la o mai rapida echilibrare emotionala. Astfel functionarea creierului si a sistemului nervos vegetativ sunt mai fluente. Dezvoltarea generala a copilului este imbunatatita. Se pare ca intervine si o maturizare in producerea hormonului implicat in controlul fluxului urinar. Le administram timp de 2-3 luni, chiar daca s-a corectat intre timp enurezisul, pentru consolidarea maturizarii si tonifierii sistemelor urinar si nervos.
      Tot experienta practica ne releva ce rapid se pot obtine imbunatatiri stabile la stimularea prin presopunctura auriculara pe punctul renal. Am aplicat aceasta procedura simpla, in paralel cu terapia orala, la toti pacientii cu enurezis care s-au prezentat la cabinet, indiferent de varsta.
      Le-am facut presopunctura timp de 2-3 minute pe punctul renal auricular.

Punctul 40 = punctul renal  Punctul Kidney = punctul renal

Punctul 40 = punctul renal           Punctul "Kidney" = punctul renal

 

      Se poate folosi in acest scop varful unei paste de pix care nu scrie.

3. Presopunctura auriculara

                                           Exemplu de presopunctura auriculara

Dat fiind ca punctul este de regula foarte dureros, am aplicat o presiune variabila, cu cresteri urmate de scaderi pentru relaxare. Am oprit procedura cand durerea devenea mai mica decat la inceputul sedintei. sedintele le-am facut dupa caz o data la 5, 7 sau chiar 10 zile. Pentru a sustine actiunea intre sedinte, dupa presopunctura am aplicat pe acelasi punct o samanta de susan cu varful taiat, cand devine de forma discoida cu suprafata neteda, incat sa nu lezeze pielea. Se fixeaza sub leucoplast fin nealergic si se lasa 5-7 zile intre doua sedinte.

4. Montarea semintei pentru presopunctura prelungita

                Montarea semintei pentru presopunctura prelungita

Astfel se continua tonifierea punctului prin contact usor, care nu produce nici un disconfort. Intreaga procedura se aplica la ambele urechi. Uneori imbunatatirile se observa dupa prima sedinta.
      In cazul adolescentului de 16 ani, intreaga terapie a durat 2 luni, cu partea orala si presopunctura descrisa. Surasul si speranta au reaparut in ochii mamei chiar dupa prima sedinta. In acest interval a mai avut doar 3 urinari nocturne, in situatiile cand intervalele dintre sedinte au fost mai lungi. La un moment dat, cand dupa o sedinta i-am spus sa elimine samanta la 5 zile, au urmat apoi 8 nopti in care nu a udat patul, am oprit presopunctura. in continuare nu a mai fost necesara.
      Fiind o metoda neinvaziva, care necesita doar cateva materiale simple, presopunctura auriculara in acest caz ar putea fi realizata si acasa, de catre
parinti. In schita si pozele de mai sus se observa localizarea punctului renal al urechii, cat si modalitatea de aplicare a semintei. Foarte important de retinut este ca presiunea cu care se apasa trebuie sa mearga pana la producerea senzatiei evidente de durere, acesta fiind semnul ca s-a atins pragul necesar tonifierii. Presiunea se mentine intensa 8-10 secunde, apoi se reduce progresiv pentru relaxarea copilului; in continuare din nou creste si scade alternativ. In general durerea diminua de la o sedinta la alta, semn ca tonifierea progreseaza. Oricum este preferabila o durere de cateva minute la o saptamana, spre a elimina o problema stanjenitoare ce poate persista ani de zile. As recomada sa se faca initial o sedinta la o saptamana, cu samanta mentinuta intreg intervalul dintre sedinte. Pe masura ce rezultatele devin stabile, se va creste progresiv numarul de zile de pauza, si se micsoreaza durata mentinerii semintei, pana cand patul uscat arata ca se pot opri.
                                                           Dr. Cristina Aosan

(postat 2013)
                                                            







In conformitate cu legislatia drepturilor de autor, daca nu aveti un acord scris din partea Melidava, puteti prelua maxim 500 caractere din articolul care va intereseaza, daca precizati sursa si inserati vizibil link-ul articolului.