––> +

Iarna - cateva povete de sanatate

Tocmai ce am sosit pe plaiurile dulcelui grai moldovenesc in plina iarna aspra, ca in povestirile batranilor, cu frig mare si zapada multa.

Privesc pe fereastra, din casa bine incalzita, un apus de soare care inroseste cerul deasupra dealurilor stralucitoare de albul zapezii si ma intreb oare cum s-or fi hranit stramosii nostrii Moldoveni, acum cateva secole, in vremurile lor de tihna ? Dar in campaniile lor de lupta din timpul iernii ?

O viata linistita este mai usor de imaginat, din toate punctele de vedere. Totusi gandul ma poarta acum spre lucruri mai deosebite, asemenea iernii pe care o traversam.

Românii secolelor trecute au avut multe razboaie de purtat pentru a pazi de pradatori pamanturile pe care ni le-au lasat noua. La vreme de iarna este o mare problema sa te afli in mars spre locul luptei si sa cari totodata provizii indestulatoare pentru trupe. Desigur nu puteau transporta morcovi, varza, oua si nici nu erau in masura sa gateasca asa cum se obisnuieste acasa. Dupa cum aflam din inscrisurile istoricilor, aveau mai la indemana cereale sau leguminoase uscate, precum grau, hrisca, linte, mei. Uscate fiind, ele nu sunt grele si nici nu ocupa spatiu mult, oferind o cantitate mare de calorii si nutriente. Evident vorbim despre seminte nedecorticate. Graul integral cu deosebire a fost si este cunoscut ca fiind hranitor pentru toate tesuturile si organele (este considerat aliment de tip Rasayana in Ayurveda), iar la noi se cultiva din abundenta. Din cereale preparau terciuri, iar atunci cand nu era timp de gatit, pur si simplu mestecau indelung boabele uscate spre a se hrani. Mai rar, atunci cand aveau ceva vreme, vanau animale si pregateau carne.

In alte vremuri, soldatii Romei in marsurile lor fortate, purtau fiecare cate o desaga cu grau si un saculet cu sare. In timpul mersului ei mancau din desaga cateva boabe de grau cu putina sare.

Astazi noi ne bucuram de pace si avem la dispozitie suficiente alimente hranitoare, din care putem alege pe acelea care se potrivesc cu necesitatile fiecarei perioade.

Numele vechi al lunii Februarie, Faurar, desemneaza o perioada in care oamenii faureau. Era de stat in casa, si de mesterit fiecare dupa pricepere, caci afara era ger si crivat. Asadar in aceasta luna ne asteptam de regula la frig puternic si uscaciune, zapada si vant, pe care deja le-am simtit si in Ianuarie din acest an. Caracteristicile perioadei sunt: rece, uscat, poate usor si instabil prin vanturile care ne viziteaza.

Acestea fiind conditiile in care trebuie sa traim, atunci hrana si stilul de viata trebuie sa le contrabalanseze spre a evita dezechilibrele ce ar putea aparea. Mancarea poate fi ceva mai grea decat in sezonul cald, mai hranitoare, mai grasa (onctuoasa), calda obligatoriu, incluzind si supe de carne sau carne ca atare. Daca in principiu in timpul verii sunt suficiente doua mese pe zi, adica la pranz si seara, iar micul dejun poate fi compus din sucuri de fructe miere si polen, ei bine, in sezonul rece se pot servi 3 mese pe zi, cu o masa de dimineata sa fie mai consistenta decat cea a verii. Astfel se asigura necesarul caloric pentru pastrarea temperaturii corporale.

Grasimile se consuma intr-o cantitate mai mare in acest sezon decat vara. In mod traditional, la Romani iarna se taie porcul crescut in curte si din acesta se acopera necesarul de grasime si proteine. Din pacate in epoca supraproductiei s-a instapanit un obicei prost de a se folosi pe tot parcursul anului prea multa slanina si felurite tipuri de carne. Aceasta este una dintre principalele cauze pentru multe boli, in special pentru cele de tip cardio-vascular. Este simplu sa ne dam seama de ce se instaleaza. Sa facem o paralela prozaica cu conductele de canalizare de la bucatarie, prin care din timp in timp apa nu mai curge bine. Aceasta din cauza ca se incarca cu reziduuri grase de pe vesela spalata, reziduuri care reprezinta doar resturi alimentare si care ajung in conducte mult mai largi decat vasele noastre de sange, fiind bine dizolvate de apa calda (care are de obicei temperatura mai mare decat cea a sangelui nostru) si de detergentii puternici de care dispunem. Ca sa curatam conductele ni se ofera solutii chimice puternic degresante, sau varianta mecanica cu ?sarpele? de metal care se introduce pe conducta spre a razui depunerile. Ei bine, vascularizatia omului suporta un sange care poarta toate grasimile consumate din mancare, ci nu doar resturile. Fara apa calda, fara detergenti. Sa ne mai intrebam atunci de ce peretii vaselor de sange se acopera cu un strat de grasime, cine si cum ii mai curata pe acestia ?

Spre a nu se supune la aceste riscuri, multe persoane care au inteles gresit ca grasimile nu sunt bune, le reduc din alimentatia lor pana la excludere. Nici acest lucru nu este de dorit, caci grasimile sunt necesare corpului, la fel ca si proteinele, glucidele, vitaminele, mineralele, fiecare in proportia corecta. Carenta de grasimi conduce la dezechilibre periculoase ce pot afecta calitatea vietii sau frumusetea intr-o prima etapa, apoi sanatatea. Unul dintre primele lucruri observabile este uscaciunea care poate sa se exprime la piele, par, unghii, mucoase, in functie de sensibilitatea fiecarei persoane. Manifestarile organice si functionale sunt foarte variate, dupa gradul carentei si durata acesteia, dar pot aparea si tulburari ale somnului sau chiar tulburari psiho-emotionale, de tip neliniste-agitatie, vorbire in exces. Evident totul trebuie judecat in context. Nici o manifestare nu trebuie judecata ca element separat. Trebuie sa ne gandim ca Dumnezeu a faurit omul ca alcatuire complexa, in care totul are legatura cu totul, in interior si in exterior.

Un exemplu despre necesitatea de hranire adaptata conditiilor specifice de viata sunt eschimosii. Ei mananca in mod obisnuit ceea ce le ofera locul, adica carne si grasime de foca. Astfel reusesc sa traiasca la temperaturi foarte joase fara sa raceasca. In casele lor, igluurile, temperatura poate fi de doar 0 grade, dar ei acolo vietuiesc normal, asa cum o facem noi la temperaturi medii de 20 grade. Atunci cand europenii au incercat sa le modernizeze hrana schimbind foca cu friptura si cartofi prajiti, eschimosii au inceput sa sufere de degeraturi...

Asadar, sa nu fim excesivi cu grasimile, nici in plus dar nici in minus. Se pot consuma uleiurile vegetale, care sunt usor acceptate de corpul nostru. Ideale sunt uleiurile obtinute prin presare la rece. In cele rafinate structura grasimilor este prea mult abatuta de la normal. O alta grasime deosebit de utila tot timpul anului, dar mai ales in sezonul rece, este gheeul. ?Ghee? este denumirea originala Ayurvedica, iar la noi mai este cunoscut drept ?unt clarificat?. Nu trebuie sa ne speriem fiindca are provenienta animala, caci aduce numeroase beneficii. Cateva dintre acestea sunt: hraneste toate tesuturile si organele, creste vigoarea organismului, este intineritor, antioxidant, anti-toxic, este bun pentru memorie, pentru ochi (atat in administrare interna cat si externa), pentru persoanele slabite, in unele afectiuni psihice (ex: iritabilitate), inmoaie si infrumuseteaza pielea, lubrifiaza mucoasele si face vocea mai buna, ajuta la scaderea colesterolului (persoanele cu afectiuni cardiace pot consuma intre 2 si 4 linguri pe zi, beneficiind de proprietatile sale curative). Este recomadat pentru toate varstele, atat copiilor cat si batranilor; da gust placut alimentelor in care se adauga. El nu mucegaieste, nu rancezeste, nu se produc alte degradari, indiferent cat ar fi pastrat, chiar si la temperatura camerei. Textele sanscrite vechi spun ca gheeul corect preparat poate rezista timp de 400 de ani.

Lichidele se consuma in cantitatea normala, considerata a fi de 1,5 ? 2 l/zi. Cum in acest sezon nu se transpira, nu sunt necesare cantitati mai mari. Cantitatea totala de lichide se compune din cele baute din pahar/cana (apa, ceai, suc, cafea...), supe / ciorbe, plus fructele care contin apa in cea mai mare parte. A consuma lichide mai putine este daunator, dar si a depasi necesarul pe timp indelungat nu este deloc benefic, asa cum multi cred in mod eronat. Excesul de lichide poate duce la probleme de sanatate cu diverse localizari, de exemplu la nivelul sistemului cardiovascular sau urinar, dar mergind pana la -desi pare ciudat, totusi este adevarat- ...instalarea diabetului zaharat.

Daca vremea este rece si uscata, gustul acru (gustul muraturilor la romani) este indicat pentru ca el este fierbinte si umed; alaturi de dulce si sarat. Gustul picant, desi fierbinte, nu trebuie consumat prea mult, caci este si uscat. In schimb daca vremea rece devine umeda (cu precipitatii sub forma de ploi, lapovita) se poate consuma mai mult picant si mai putin acru. Amarul nu este indicat acum, caci el este uscat, usor si rece. De aceea berea, predominant amara, racoreste vara, dar nu este prea atragatoare iarna, cand dupa o plimbare prin zapada, mai curind ne-am incalzi cu o cana de vin fiert cu scortisoara si cuisoare in care sa punem una-doua lingurite de miere. Totusi aceasta nu inseamna ca orice aliment care contine gustul amar ar trebui sa nu fie consumat iarna. De exemplu fructele de grep sunt amare, dar totodata acre si chiar dulcege unele dintre ele, iar vitaminele pe care ni le daruiesc ne sunt de mare folos. Este indicat totusi sa le indulcim cu miere.

Vitaminele necesita o atentie deosebita in sezonul rece. Fructele si legumele proaspete autohtone sunt mai putine decat vara. In trecut cand nu existau magazine aprovizionate cu fructe iarna, principale sursa de vitamina C pentru romani era reprezentata de fructele uscate si, mai recent, de cartofi. Nu insa cei prajiti, care nu mai contin aproape deloc vitamine, ci cei preparati prin fierbere ori coacere, de preferinta in coaja proprie. In tarile nordice sursa principala de vitamina C pe timpul iernii o reprezinta acele de pin sau brad, care sunt consumate crude. La noi, un sirop bine preparat din vestitii muguri de brad poate fi de mare folos. Dar va rugam, cu tot dragul, ca atunci cand recoltati mugurii de brad sa va ganditi ca ei asigura cresterea si vitalitatea acestuia, si nu se mai refac ! Trebuie sa-i lasam si copacului o parte, spre a-l regasi la fel de frumos si darnic si in anul urmator.

Alimentele acestei ierni trebuie sa va priveasca nu doar gustativ si functional. Ci si armonic, imbinate cu puterea reflexiei, si linistea spirituala a albului imaculat.

Sa ne bucuram de tihna zilelor de iarna, atat cat este posibil, si sa ne incarcam cu energie pentru zilele anotimpului intineritor care va urma.

 

Dr. Cristina Aosan

(Articol publicat in revista Formula As nr. 904(5), din 5-12 Februarie 2010, sub titlul "Ce sa mancam in luna lui Faurar")

 

 







In conformitate cu legislatia drepturilor de autor, daca nu aveti un acord scris din partea Melidava, puteti prelua maxim 500 caractere din articolul care va intereseaza, daca precizati sursa si inserati vizibil link-ul articolului.