Propolisul este un remediu natural utilizat din cele mai vechi timpuri. Proprietățile medicinale ale propolisului erau cunoscute de către medicii greci și romani, de către Aristotel, Dioscorides, Pliniu și Galen. Produsul era folosit ca antiseptic și cicatrizant în tratarea rănilor, aceste utilizări fiind preluate în Evul Mediu și de către medicii arabi.

Farmacopeile londoneze din secolul al XVII-lea îl menționau ca medicament recunoscut oficial. Între secolele XVII-XX propolisul a devenit foarte popular în Europa datorită acțiunii sale antibacteriene.

Astăzi propolisul este recomandat pentru proprietățile sale antibacteriene, antifungice, antivirale, hepatoprotectoare și anti-inflamatoare, pentru a spori rezistența naturală a organismului împotriva infecțiilor și pentru a trata ulcerele gastro-duodenale. Aplicat extern, propolisul calmează unele dermatite cauzate de către bacterii sau de către fungi.


Forme comerciale

Este accesibil în formă de capsule (fie în formă pură, fie amestecat cu gel de aloe sau cu pulbere de măceșe sau de polen), ca extract (hidroalcoolic sau glicolic), ca apă de gură (în combinație cu melissa, salvie, rosmarin sau nalbă), în tablete pentru gât, creme și în formă de pulbere (pentru gargară sau de uz intern după suspendare în apă). Este de asemenea accesibil comercial ca produs purificat din care a fost îndepărtată ceara. Este folosit în cosmetică, dar și pentru alimente destinate sănătății.

Compoziție chimică

Până acum au fost identificați peste 180 de componenți ai propolisului, în principal polifenoli. Cei mai importanți polifenoli sunt flavonoizii, împreună cu acizi și esteri fenolici, aldehide fenolice, cetone, etc. Alte componente sunt uleiurile volatile și acizii aromatici (5 – 10%), cerurile (30 – 40%), rășinile, balsamurile și grăuncioarele de polen, care constituie  o sursă bogată de elemente esențiale (Mg, Ni, Ca, Fe, Zn). În timp ce compoziția chimică a propolisului a fost elucidată într-o anumită măsură, problema rămasă este variabilitatea ridicată a compoziției sale chimice care depinde de zona de colectare.

Proprietățile anti-microbiene ale propolisului par a fi determinate în principal de flavonoizi: pinocembrină, galangină și pinobanksină. Pinocembrina are de asemenea proprietăți anti-fungice. Alți compuși activi sunt esterii acizilor cumaric și cafeic. Dintre ceilalți componenți, acizii p-cumaric prenilați și acizii diterpenici posedă acțiuni anti-bacteriene și citotoxice. Derivații acidului cafeoilchinic au acțiuni imunomodulatoare și hepatoprotectoare, iar lignanii furofuranici inhibă dezvoltarea unor bacterii. Esterul fenetilic al acidului cafeic (CAPE) este de asemenea citotoxic față de celulele tumorale.

Efectul anti-microbian

Preparatele din propolis posedă activitate anti-microbiană in vitro în special împotriva bacteriilor Gram pozitive (Staphylococci și Streptococci spp.) și Gram negative (E. Coli, K. pneumoniae, P. vulgaris, P. aeruginosa), Helicobacter pylori, protozoarelor (T. cruzi), fungilor (Candida albicans) și a virusurilor (HIV, Herpes, Influenza). Un studiu efectuat de Tosi arată că solventul folosit pentru extracția propolisului poate influența potența activității anti-microbiene. Preparatul în ulei are un domeniu larg de activitate; soluțiile în glicerol inhibă doar puțin bacteriile Gram pozitive, iar soluțiile în etanol și propilenglicol au activitate bună împotriva drojdiilor. Propolisul posedă de asemenea un efect sinergic important asupra activității anti-bacteriene a streptomicinei și cloxacilinei și un sinergism moderat cu activitatea anti-bacteriană a cloramfenicolului, cefradinei și a polymyxis B în mediul de cultură ce conține o cantitate cunoscută dintr-o tulpină standard de Stapjylococcus aureus. Au fost efectuate studii asupra a 15 tulpini bacteriene cu relevanță clinică în stomatologie: extractul de propolis a demonstrat in vitro activitate antibacteriană, inhibiția aderenței celulare și inhibiția formării de glucani insolubili în apă.

Un unguent pe bază de propolis a fost eficient în vindecarea leziunilor herpetice genitale și în micșorarea intensității simptomelor locale. Un tratament topic cu extracte sau cu unguente pe bază de propolis este folositor nu numai împotriva infecțiilor cu herpes, ci și în stomatologie, dermatologie și otorinolaringologie.

Efectul anti-inflamator

Propolisul are efecte anti-inflamatoare împotriva modelelor de inflamații cronice și acute, mecanismul fiind încă neclar. S-a demonstrat că propolisul inhibă în mod dependent de concentrație activitatea COX în omogenate de plămân sau pentru șobolani tratați cu soluție salină sau cu LPS. Dintre compușii testați, numai CAPE și galangina contribuie la acțiunea anti-inflamatoare a propolisului, însă contribuția CAPE este superioară. Propolisul posedă de asemenea in vitro efecte imunostimulatoare și imunomodulatoare  asupra macrofagilor, iar in vivo mărește raportul celulelor CD4/CD8 la șoareci. Aceste efecte pot explica motivele utilizării propolisului în inflamațiile acute sau cronice ale gurii, în periodontită, sinuzită, faringotraheită sau afecțiuni ale căilor respiratorii superioare și inferioare și în ulcere cutanate.

Efectul hepatoprotector

Propolisul are de asemenea efecte hepatoprotectoare în distrugeri hepatice acute induse la șobolani cu tetraclorură de carbon și la șoareci cu paracetamol și alcool alilic. GSH hepatic are un rol protector împotriva distrugerilor celulare induse chimic. GSH este una dintre cele mai importante molecule antioxidante din ficat, iar la concentrații fiziologice contribuie la menținerea stării redox normale a celulelor. Propolisul este capabil să inverseze epuizarea GSH indusă de către paracetamol la șoareci, prevenind astfel moartea celulară.

Efectul antioxidant

Propolisul poate de asemenea acționa drept captator împotriva radicalilor de oxigen. El poate inhiba formarea anionului superoxid, produs în timpul oxidării β-mercaptoetanolului. CAPE este mai activ decât galangina, iar pentru iepuri asigură protecția împotriva distrugerii ischemice a cordului spinal după ocluzie aortică suprarenală, sugerând utilizarea sa pentru a evita această complicație din cursul intervenției chirurgicale de refacere după anevrismele aortice toracice sau toracoabdominale.

Efectul anestezic și anticancerigen

Propolisul are un efect anestezic similar cu cel al cocainei și posedă efecte regenerative asupra țesuturilor și acțiuni anti-neoplazice împotriva a numeroase celule canceroase. Este capabil să inhibe diviziunea celulară și sinteza proteinelor. CAPE este unul dintre compușii activi cu proprietăți chemopreventive și anti-tumorale. În doze mici este considerat sigur; la doze de peste 15g/zi poate produce efecte secundare: reacții alergice, iritații ale pielii și/sau membranelor mucoase. Trebuie utilizat cu precauție în tratamentul suferinzilor de astm, de eczeme sau de prurit.

Vindecarea aterosclerozei

A fost comunicat faptul că propolisul scade presiunea sanguină și concentrația de colesterol, ultimul efect persistând timp de câteva săptămâni după încetarea tratamentului. Este deci util în prevenția și tratamentul aterosclerozei, boală multifactorială a cărei patogeneză nu poate fi explicată numai prin factorii clasici de risc, patogeneza sa implicând și factori inflamatori și imunologici. În progresia aterosclerozei este implicată și activarea monocitelor, legătura dintre inflamație, activarea monocitelor și ateroscleroză putând fi un agent microbian (Chlamidia pneumonia, Helicobacter pylori, Cytomegalovirus – bacterioscleroză). Bacteriile pot pune în libertate lipopolizaharide (LPS) care activează monocitele și celulele endoteliale. Celulele endoteliale activate expresează la suprafață molecule de adeziune celulară endotelială vasculară (CAM), precum selectinele și integrinele, care promovează rularea, adeziunea și extravazarea de final a monocitelor sanguine. Pe de altă parte, LPS promovează activarea monocitelor și punerea în libertate de citokine, chemokine și prostaglandine, care stimulează migrarea celulelor mușchilor netezi și potențează expresia CAM pe suprafața celulelor endoteliale. Întrucât propolisul este activ împotriva bacteriilor și a inflamației, reducând presiunea sanguină și colesterolul și micșorând apoptoza, poate fi considerat un ”remediu global” în profilaxia și vindecarea aterosclerozei.

Un remediu sigur

Efectele benefice ale propolisului sunt menționate în scrierile medicilor antici greci și romani. El a fost folosit de secole în tratamentul unor afecțiuni care nu au legătură între ele; tuberculoză, ulcer duodenal, afecțiuni gastrice, diferite dermatite și stări febrile. Extern, este antiseptic și cicatrizant; intern, tratează ulcerele gastroduodenale.

Opinia generală este că folosirea unor preparate standardizate de propolis este sigură și mai puțin toxică decât numeroase medicamente de sinteză.

 

Bibliografie și referințe științifice:

  1. Stefano Castaldo et al. ”Propolis, an old remedy used in modern medicine” 2002, Fitoterapia 73 (1): S1-S6
  2. Mahmoud Lotfy ”Biological activity of bee propolis in health and disease” 2006, Asian Pacific Journal of Cancer Prevention, vol. 7, 22-31
  3. Seema Patel ”Emerging adjuvant therapy for cancer: propolis and its constituents – a review” 2016, Journal of Dietary Supplements 43(3): 245-268
  4. P. Vit et al. ”Use of propolis in cancer research” 2015, British Journal of Medicine & Medical Research 8(2): 88-109
  5. J. Galvao et al. ”Biological Therapy using propolis as nutritional supplement in cancer treatment„ 2007, International Journal of Cancer Research, 3(1): 43-53
  6. Maria Angelica Ehara Watanabe et al.”Cytotoxic constituents of propolis inducing anticancer effects; a review” 2011, Journal of Pharmacy and Pharmacology, 63:1378-1386