Propolisul  a fost folosit de mii de ani de către Egiptenii, Grecii și romanii antici datorită proprietăților sale medicinale multiple și unui remarcabil profil al siguranței, deși știința a început să redescopere numai recent potențialul său de vindecare. Propolisul este colectat de către albinele melifere din muguri și exudate de conifere și alte plante și conține o mare varietate de compuși chimici cu potențial antioxidant semnificativ, cum sunt flavonoizii și acizii fenolici. Unul dintre componentele bine studiate ale propolisului este esterul fenetilic al acidului cafeic, abreviat CAPE.

CAPE deține proprietăți medicinale importante, însă capacitățile sale anti-canceroase prezintă un interes special. Un studiu din „Journal of Radiation Research” arată că după numai 2 zile de tratament cu CAPE au fost distruse 45% dintre celulele de cancer pulmonar, iar dezvoltarea canceroasă fusese redusă cu 60%. După 3 zile de tratament, 67% dintre celulele canceroase erau moarte. Un studiu similar publicat în revista ”Anticancer Drugs” în 2006 arăta că CAPE previne înmulțirea celulelor de cancer de colon și induce moartea celulară programată a celulelor maligne, fără a le influența pe cele sănătoase. Aceste rezultate au fost replicate pentru mai multe tipuri de celule canceroase, precum cele mamare, gastrice, de piele, pancreatic și celule glioma, un tip de cancer inoperabil al creierului. Datele accesibile arată că CAPE poate opri selectiv ciclul celular și distruge celulele canceroase, preveni angiogeneza și bloca dezvoltarea cancerului. Din fericire, CAPE nu este singura substanță care posedă asemenea capacitate. Aceleași proprietăți anti-canceroase sunt superioare și mai pronunțate în propolis ca aliment integral.

Descoperirea probabil cea mai incitantă referitoare la efectele vindecătoare ale propolisului și CAPE provine dintr-un studiu recent publicat în revista ”Cancer Science and Therapy” în 2014, care arată că tratamentul cu propolis poate modifica expresia ADN. Propolisul și CAPE au un efect dramatic asupra unor enzime specializate (denumite dezacetilaze ale histonelor) care efectuează reglarea expresiei ADN, împiedicând modificările epigenetice.

Modificările epigenetice se referă la modificări ale expresiei ADN care survin fără modificarea secvenței și deci în absența mutațiilor. Enzimele care efectuează aceste modificări (dezacetilazele histonelor) pot modifica întregi regiuni ale ADN-ului, blocând în aceste locuri expresia genelor. Acesta constituie un mod eficient de întrerupere a metabolismului normal al celulelor  și conduce la replicarea necontrolată, implicată în dezvoltarea cancerului și în metastazare. Pentru a preveni aceste probleme, toate celulele posedă în ADN-ul propriu gene specializate, denumite gene supresoare tumorale, care sunt activate dacă o celulă devine canceroasă și, fie promovează vindeecarea, fie induc moartea celulară programată atunci când distrugerile genetice nu mai pot fi reparate. În mod convenabil, aceste gene de protecție sunt deobicei inactivate în celulele canceroase, ceea ce le permite să depășească mecanismele de siguranță ale ADN-ului. Aici acționează propolisul; prin refacerea funcțiilor ADN-ului, el reactivează capacitatea celulelor de a combate malignanța și de a-și regla replicarea, blocând astfel dezvoltarea tumorală.        

Eleni Roumeliotou

http:www.greenmediainfo.com/blog/extreme-anticancer-potential-propolis