+

Este varza rosie un imunostimulator important ?

       De o vreme ni se adreseaza felurite intrebari legate de subiecte de sanatate atinse in mass media, dar care sunt nerealiste ori au o prea mica importanta in raport cu problemele de sanatate ale interlocutorilor nostri. Totusi in contextul in care le-au citit sunt prezentate ca si cum ar reprezenta solutii pentru iesirea din suferintele lor. Oamenii sunt adesea derutati, nu mai stiu ce si pe cine sa creada, ce si cum sa faca, spre a-si pastra sau recupera sanatatea intr-un mod firesc.
      Verificind sursele am inteles de ce autorii acelor texte acorda o importanta exagerata unor aspecte mai putin insemnate in realitate: ei nu sunt specialisti in domeniu, nu au experienta clinica, de multe ori nu cunosc nici semnificatia suferintelor despre care vorbesc. Asa se explica faptul ca lucruri care pentru specialisti sunt obisnuite, pentru ei sunt noi deci li se par de mare insemnatate, cand in practica alte lucruri sunt, de fapt, cu adevarat importante. Trist este ca desi nu au nici o legatura profesionala cu domeniul medical, totusi se avanta sa difuzeze larg idei despre normal si patologic, impreuna cu recomandari terapeutice, care sunt adesea superficiale si evident ca orienteaza incorect pe suferinzi. Insa pentru cititorii avizati cat si pentru specialisti, acest tip de naturism superficial si comercial capata aspect de „jungla” - citez din vorbele celor care ni se adreseaza.  Si desigur ca intrebarile pe care cititorii ajung sa le puna doctorilor lor pe acele teme fals legate de boala lor, consuma timpul ambilor in mod inutil.
      Asistam la ridicarea unui val fals, care deturneaza naturismul de la ce trebuie sa fie, asa cum ni s-a dat de la inceputuri, adica calea fireasca pentru viata. Iar acest val tinde sa ne amestece pe toti si sa ne stearga finalmente din istoria medicala, pentru superficialitate si lipsa de probitate. Lucru inacceptabil, din perspectiva unei meniri si a adevarului etern pe care fiecare le poarta pentru sine si pentru ceilalti. Ne consideram datori fata de semenii nostri si fata de noi insine, sa atragem atentia asupra erorilor si sa impartasim acelora care arata ca au nevoie, din cunostintele si experienta pe care le-am acumulat lucrind realmente in domeniu cu rezultate vizibile.
      In acest sens voi exemplifica acum printr-un articol simplu despre varza rosie, care dupa ce a aparut in urma cu cateva luni, a inceput sa fie difuzat pe internet, intrind in randul acelora care seamana confuzii. Mentionez de la bun inceput ca fac acest gest cu simtul raspunderii si cu respect pentru publicatiile care promoveaza si incurajeaza naturismul si in mod evident pentru cititorii lor. Intentionez sa contribui la o informare corecta, ci nu sa aduc vreun prejudiciu cuiva.
      Sa trecem la subiect. Ne referim la articolul „Imunostimulentul nr. 1 al toamnei: VARZA ROSIE”, semnat de  ziaristul si omul de afaceri Ilie Tudor.
      Aflam dintru inceput ca : „Originile verzei rosii sunt o enigma totala pentru istorici”. Daca  originile verzei rosii sunt o enigma pentru semnatar din perspectiva internetului, totusi recursul la carte si biblioteca este solutia certa de pastrare a normalitatii. Pentru Prof. Dr. Constantin Parvu, biolog, autor al unei enciclopedii a plantelor din flora Romaniei, laureat al Academiei Romane, nominalizat in 1997 in Anglia printre primii 500 de oameni de stiinta din lume, originile verzei rosii nu sunt o enigma. Citam: „a fost cunoscuta si luata in cultura odata cu varza alba, inca de la sfarsitul Epocii de Piatra”.
      Autorul ne mai informeaza: „existenta ei (adica a verzei rosii, n. n.) fiind consemnata abia in secolul al XVI-lea, intr-o scriere descoperita in Anglia”. Prima mentiune stiintifica despre varza asa cum o cunoastem noi azi, varza de capatana, apare cu adevarat in secolul al XVI-lea, in tratatul botanic „De natura stirpium”. Dar lucrarea apartine naturalistului francez Jean Ruel. Intradevar in sec. al XVI-lea varza ajunge in Anglia, dar importata din Olanda de catre Sir Anthony Ashley, si nu „descoperita”. In memoria acestui fapt un monument il infatiseaza pe Sir Ashley cu o varza la picioare.
      In ceea ce priveste gradul de utilizare si cunoastere a verzei rosii in Anglia, care potrivit celor scrise in articolul pe care il comentam, e infatisata drept un fel de tara de origine a acestei legume, mentionam un site autorizat, anume www.bbc.co.uk, care ne relateaza urmatoarele: „Red cabbage. These cabbages tend to be more popularly grown in the rest of Europe than in gardening plots in Britain. We do, however, buy it pickled in jars and also see them displayed in supermarkets”. Traducerea ar suna cam asa: „Varza rosie. Aceasta varza este mai raspandita in Europa decat in gradinile din Britania. O cumparam totusi ca muratura in borcane si o vedem expusa in supermarket-uri”.
      Apoi aflam ca: „vitamina A, necesara pentru vedere si sistemul nervos, este de 10 ori mai abundenta in varza rosie decat in cea alba”.
      Discutie: vitamina A, adica retinolul, este prezent doar in produse de origine animala, precum galbenus de ou, unt, branza, lapte. Retinolul este forma activa a compusului, ca si altele doua: retinalul si acidul retinoic. Alaturi de ele exista in natura circa 600 de carotenoizi, adica forme inactive sau precursori care pot fi transformati in retinol, motiv pentru care se mai numesc si provitamine A. Dintre acesti circa 600, pentru om sunt 3 carotenoizi considerati mai importanti: beta-caroten, beta-caroten si beta-cryptoxantin. Acesti precursori sunt cei care se gasesc in produse de origine vegetala, mai putin in cele de origine animala (beta-cryptoxantin in serul sanguin bovin si galbenusul de ou). Asadar varza contine precursori carotenoizi, ci  nu vitamina A. Lucrarile pe care le-am consultat descriu valori aparent contradictorii, motiv pentru care am apelat la o sursa care poate fi consultata de toata lumea si care sa fie credibila, anume: USDA (United States Department of Agriculture), care afirma pentru varza alba un echivalent de activitate retinolica de 5 micro-g la 100 de grame in stare proaspata. Iar pentru varza rosie 56 micro-g. Dar ce inseamna aceste 56 micro-g fata de necesarul zilnic ? Doar circa 4% ! De fapt nu recomanda nimeni varza rosie pentru corectia unei avitaminoze A si nici nu figureaza in general pe listele cu surse de carotenoizi.
      Pe de alta parte aflam din acest articol ca varza rosie ar avea de 8 ori mai multa vitamina C decat varza alba. Afirmatia este gresita. Toate sursele crediteaza varza rosie cu ceva mai multa vitamina C, dar maximul pe care l-am gasit a fost de 57 mg, pentru 100 de grame de produs proaspat, iar minimul aflat pentru varza alba a fost de 36 mg. Deci s-ar putea spune ca in varza rosie se afla in cel mai bun caz, cu 50% mai multa vitamina C decat in varza alba.
      La fel se face afirmatia ca varza rosie „este de cateva ori mai bogata in vitamina C decat portocalele”. Pentru 100 g de portocale in stare proaspata, luind in calcul toate varietatile, USDA  ne da valoarea medie de 53,2 mg vitamina C. Adica varza rosie cu cele 57 mg ale sale, este doar comparabila cu portocalele din acest punct de vedere.
      Discutie: este important de inteles pentru toti cei interesati de sanatatea lor, de naturism, de modul in care anumite analize si cifre sunt prezentate, ca valorile absolute sunt una si cele comparative, sunt cu totul altceva. Pentru asta o sa folosesc un exemplu simplu. Sa zicem ca intr-o lada sunt 30 (treizeci) de mere, 20 (douazeci) de pere si 10 (zece) gutui. Acestea sunt valori absolute. Putem spune ca avem comparativ, de 3 (trei) ori mai multe mere decat gutui si de 2 (doua) ori mai multe pere decat gutui.  Acum daca luam din lada 9 (noua) gutui o sa avem urmatoarele cifre absolute: 30 de mere, 20 de pere si 1 (una) gutuie. Dar intr-o apreciere comparativa, avem acum o schimbare dramatica: sunt de 30 de ori mai multe mere decat gutui ! Si sunt de 20 de ori mai multe pere decat gutui ! Extraordinar, nu ? Dar pana la urma mere si pere sunt la fel de multe ca anterior... Astfel de exprimari incalcite puse in fata unor oameni care nu au o  experienta cu statistica, ii pot induce in eroare si pot conduce la concluzii eronate, sau exagerate. Expresii de genul: „de 10 ori mai mult”, sau „de 8 ori mai mult”, pana la urma pot sa nu insemne mare lucru in valoare absoluta.
      Apoi sunt prezentate o serie intreaga de prescrieri in care varza rosie este recomandata, de la constipatie la cancer. Nu o sa ma opresc asupra lor pentru ca toate sunt recomandari care vin din partea unei persoane aflata in afara practicii medicale.
      Gasesc insa absolut necesar si util pentru Dvs. sa va vorbesc despre "precautii si contraindicatii". Autorul articolului postuleaza ca: ”Toate studiile facute pana in prezent arata ca efectele adverse ale tratamentului cu varza, fie ea alba sau rosie, sunt foarte rare si reduse ca intensitate”. O sa va rog sa-mi permiteti o mica digresiune. Articolele care apar mai nou sunt garnisite pana la refuz cu sintagma magica „studiile stiintifice”, chemata in acele randuri ca sa umple golurile unei nesigurante individuale si sa dea textului mai multa greutate. Finalmente sa vanda ceva - un articol, o idee, un produs. Ori pot sa va garantez ca nu sunt prea numerosi cei care au citit de la cap la coada un studiu stiintific din domeniul lor profesional. Asadar ma indoiesc ca un om care se afla in afara practicii medicale a citit „toate studiile” referitoare la implicatiile consumului de varza rosie in sanatate, si mai mult ca poate patrunde pe deplin un studiu care presupune cunostinte interdisciplinare. Cel putin spre aceasta idee ne conduc greselile din alcatuirea unui articol despre o banala leguma.
      Va mai aduceti aminte de cura de slabire cu supa de varza ? Ei bine practica medicala romaneasca s-a imbogatit cu o cazuistica noua, gratie acestei reclame. Cunosc acest lucru din lumea medicala. Sunt  implicat in acest domeniu ca administrator al unei firme de suplimente alimentare. Numeroase persoane ni se adreseaza cu felurite intrebari despre naturism si despre produse care s-a dezvoltat in ultimii 10 ani. Ei bine persoanele cele mai silitoare, care au respectat ad literam indicatiile de a consuma zilnic varza si supa de varza spre a slabi, au avut parte de disfunctii tiroidiene. Aceste disfunctii survin ca urmare a blocarii disponibilitatii iodului prin aportul de substante cu efect goitrogen aflate in varza. Situatia este mentionata si in fito-bio-chimie, a se vedea lucrarile Doamnei Prof. Dr. Istudor si intr-o lucrare monumentala, The Encyclopaedia of Healing Foods. Am incercat sa sintetizez pentru Dvs. din dictionarele de chimie si enciclopediile de substante naturale pe care le-am avut la indemana, o explicatie care sa satisfaca si specialistul in agricultura, si medicul si omul de rand.
      Goitrogeni – termenul este un neologism si este utilizat in biochimie, necuprins in dictionarele mai vechi de neologisme, cu originea in limba engleza: „goiter” si „goitre” care desemneaza „gusa” si „struma”. Termenul de struma este un termen medical de origine latina: struma = gusa. Mai mult, medicina anglo-saxona recunoaste afectiunea de gusa datorata consumului exagerat de varza si o numeste: „cabbage goiter”. Aceasta problema de patologie a determinat o  sintagma medicala care s-ar putea traduce la noi prin „gusa de (la) varza”. Termenul de goitrogeni desemneaza compusi antitiroidici ce inhiba o enzima, peroxidaza iodurilor. Ca urmare scade producerea de T3 si T4, ce sunt formele activate ale tiroxinei, hormonul tiroidian. Concentratiile sanguine micsorate de T3 si T4 sunt receptionate de creier drept un deficit ce trebuie corectat. In consecinta, glanda pituitara de la acest nivel va secreta mai multa tirotropina, adica hormonul ce stimuleaza glanda tiroida, incat aceasta isi va creste volumul, dezvoltind ”gusa”.
      Goitrogenii se gasesc in mod natural in unele vegetale, precum reprezentante ale familiei Cruciferae (Brassicaceae) din care fac parte si varza, conopida, broccoli sau in Capparidaceae (intre care mustarul) si Resedaceae (plante ierboase). Cateva exemple de goitrogeni: 2-tiouracilul, tioureea, sulfaguanidina, propiltioureea, 2-mercaptoimidazolul, 5-vinil-2-tiooxazolidona, toti prezenti in Brassicaceae; sau aliltioureea (mustar), sinalbina, sinigrina, sinapina. 
      Acum ramane la latitudinea Dvs. sa consumati varza zilnic sau nu, pe termen indelungat.
      Sunt plin de admiratie fata de revista Formula As, pentru faptul ca a fost un curajos deschizator de drum in mass media pentru medicina naturista. Aceasta revista atat de iubita de romani, nascuta prin munca titanica a Doamnei Sanziana Pop, este un adevarat port-drapel al medicinei alternative. Este cu siguranta revista cea mai citita de catre oamenii suferinzi, si in care foarte multi bolnavi isi pun nadejdea. O mare raspundere apasa pe umerii acestei publicatii. Intregul ei continut crediteaza paginile de naturism. Articolele scrise de Ion Longin Popescu sau Bogdan Lupescu, ca sa dau doar doua exemple dintre redactorii de valoare, surprind si emotioneaza prin verticalitate si efortul de documentare. Cu atat mai mult anumite scapari din paginile de sanatate ating  credibilitatea intregului. Articole de genul: ”Remedii naturale cu Celule stem” sau „SELENIUL ORGANIC antidotul cancerului”, „Ciuperca tibetana – inamicul nr. 1 al cancerului” ce sunt indigeste pentru profesionisti, ca si pentru un cititor avizat, trezesc nedumerire si neincredere.
      Inchei cu cateva cuvinte adresate strict autorului, dintre versurile lui Nichita Stanescu: „Daca nu esti in stare sa recunosti iarba dupa verde si apa dupa sete, nu-i va fi niciodata nimanui dor de tine !”
                               Gabriel-Silviu Aosan, licentiat in stiinte agricole

(postat 17.05.2014)







In conformitate cu legislatia drepturilor de autor, daca nu aveti un acord scris din partea Melidava, puteti prelua maxim 500 caractere din articolul care va intereseaza, daca precizati sursa si inserati vizibil link-ul articolului.